20 de definiții pentru șurub șurup


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘURÚB, șuruburi, s. n. 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. ◊ Loc. adv. În șurub = în formă de cerc sau de spirală. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele. A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub (1) sau care se manevrează prin răsucire. ♦ Fig. Vârtej de apă. [Var.: șurúp s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

ȘURÚB, șuruburi, s. n. 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. ◊ Loc. adv. În șurub = în formă de cerc sau de spirală. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele. A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub sau care se manevrează prin răsucire. ♦ Fig. Vârtej de apă. [Var.: șurúp s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

ȘURÚB, șuruburi, s. n. Piesă cilindrică de lemn sau de oțel, cu suprafața în spirală, care se introduce lemn sau în metal, învîrtindu-se cu șurubelnița, pentru a fixa ceva. Desfac de tot șurubul care regulează apa la carbid. BOGZA, Ț. 64. ♦ Denumire improprie pentru un dispozitiv care se poate manevra printr-o ușoară răsucire. Este acolo unul, meșter de mama-focul învîrtește de un șurub, vine lumina pe sîrme și gata. SP. POPESCU, M. G. 88. ◊ Fig. [Rică Venturianu] nu e o pîrghie a stării nouă de lucruri, ci un mititel șut al mașinii. IBRĂILEANU, SP. CR. 231. Loc. adv. În șurub = în formă de cerc sau de spirală. Numai mă răsuceam în toate părțile-n șurub, privind în fiecare copac cîte un dușman. GANE, N. III 57. ◊ Expr. Întoarce (cuiva) șurubul sau a o întoarce la șurub v. întoarce (II 1). A strînge șurubul v. strînge (I 3). A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgînd de ele. Și, după ce ne culcam cu toții, noi băieții, ca băieți ne luam la hîrjoană și nu puteam adormi de incuri, pînă era nevoită biata mama să ne facă musai cîte un șurub două prin cap și să ne dea cîteva tapangele la spinare. CREANGĂ, A. 40. ◊ (Poetic) Vîrtej de apă. (Atestat în forma șurup) Bulboana se liniștise, își mîna neagră apele la vale și, din cînd în cînd, pe luciul ei nășteau șurupuri repezi care se săpau crescînd ș-apoi scădeau, se mistuiau. SADOVEANU, O. IV 438. – Variantă: șurup s. n.

ȘURÚB ~uri n. l) Tijă de metal (mai rar de lemn) filetată și prevăzută cu floare la unul din capete, care servește la asamblarea unor piese. ~ de strângere.A strânge ~ul a) a deveni mai exigent față de cineva; b) a aplica mijloace de constrângere. 2) fig. Piesă care se manevrează prin învârtire. 3) fig. Vârtej de apă. /<germ. Schrube

șurub n. Mold. 1. V. șurup; 2. fig. cârcioc: așa e că mi-o întors șurubu? AL.; 3. morișcă: mama să ne facă câte un șurub două prin cap CR. [Nemț. SCHRAUBE].

șurúb (est) și șurúp (vest) n., pl. urĭ (rut. šruba, rus. ščurúp, pol. szrub, szruba, d. vgerm. schrube, ngerm. schraube, șurub. Cp. cu gunoĭ, îld. *gnoĭ). Cuĭ (de fer saŭ și de lemn) cu vîrfu spiralat care pătrunde învîrtindu-se, ca și sfredelu. Fig. A întoarce șurubu, a o întoarce alt-fel ca să reușeștĭ. A umbla cu șuruburĭ, a umbla cu șurubăriĭ, cu șmecheriĭ, cu sofizme. A face cuĭva șurub pin cap, a-ĭ face morișcă, a-l apuca de păr și a-l învîrti.

ȘURÚP s. n. v. șurub.

șurup n. o bucată de lemn sau fier, fasonat în spirală și care se bagă într’o gaură de aceeaș mărime; 2. fig. artificiu: umblați cu șurupuri. [V. șurub].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șurúb s. n., pl. șurúburi

șurúb s. n., pl. șurúburi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘURÚB s. (TEHN.) 1. (Transilv. și Ban.) civie. 2. șurub prizonier v. prizon.

ȘURÚB s. v. canea, cep, clește, menghină, șurubelniță, vârtej.

ȘURUB s. (TEHN.) 1. (Transilv. și Ban.) civie. 2. șurub prizonier = prizon.

șurub s. v. CANEA. CEP. CLEȘTE. MENGHINĂ. ȘURUBELNIȚĂ. VÎRTEJ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șurúb (-buri), s. n.1. Tijă filetată. – 2. Truc, șiretlic. – Var. șurup. Germ. Schraube, dial. Schrube (Cihac, II, 394; Philippide, Principii, 38), cf. rus. sčurup, pol. szrub.Der. șurubi, vb. (a înșuruba; a înșela); înșuruba (var. înșurupa), vb. (a prinde în șuruburi, a răsuci); deșuruba, vb. (a desface un șurub); șurubar, s. m. (intrigant); șurubărie, s. f. (intrigă, șmecherie); șurubelniță (var. șurupelniță), s. f. (unealtă cu care se pun sau se scot șuruburi).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a întoarce șurubul (cuiva) expr. (intl.) a pregăti (cuiva) o capcană.

a slăbi șurubul expr. 1. a reduce gradul de exigență / nivelul pretențiilor (în raport cu subalternii, cu elevii etc.) 2. a renunța la folosirea unor mijloace de constrângere.

a strânge șurubul expr. a întrebuința mijloacele de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva).

Intrare: șurub
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șurub
  • șurubul
  • șurubu‑
plural
  • șuruburi
  • șuruburile
genitiv-dativ singular
  • șurub
  • șurubului
plural
  • șuruburi
  • șuruburilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șurup
  • șurupul
  • șurupu‑
plural
  • șurupuri
  • șurupurile
genitiv-dativ singular
  • șurup
  • șurupului
plural
  • șurupuri
  • șurupurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șurub șurup

  • 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: șurubel un exemplu
    exemple
    • Desfac de tot șurubul care regulează apa la carbid. BOGZA, Ț. 64.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Denumire improprie pentru un dispozitiv care se poate manevra printr-o ușoară răsucire.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Este acolo unul, meșter de mama-focul învîrtește de un șurub, vine lumina pe sîrme și gata. SP. POPESCU, M. G. 88.
        surse: DLRLC
      • figurat [Rică Venturianu] nu e o pîrghie a stării nouă de lucruri, ci un mititel șurub al mașinii. IBRĂILEANU, SP. CR. 231.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială În șurub = în formă de cerc sau de spirală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Numai mă răsuceam în toate părțile-n șurub, privind în fiecare copac cîte un dușman. GANE, N. III 57.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Și, după ce ne culcam cu toții, noi băieții, ca băieți ne luam la hîrjoană și nu puteam adormi de incuri, pînă era nevoită biata mama să ne facă musai cîte un șurub două prin cap și să ne dea cîteva tapangele la spinare. CREANGĂ, A. 40.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.6. expresie A strânge șurubul =a deveni mai exigent față de cineva.
      surse: NODEX
  • 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub (1.) sau care se manevrează prin răsucire.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 2.1. figurat Vârtej de apă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Bulboana se liniștise, își mîna neagră apele la vale și, din cînd în cînd, pe luciul ei nășteau șurupuri repezi care se săpau crescînd ș-apoi scădeau, se mistuiau. SADOVEANU, O. IV 438.
        surse: DLRLC

etimologie: