2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ȘÚRĂ1, șuri, s. f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șure] – Din germ. dial. Schur.

ȘÚRĂ2 s. f. v. șiră.

ȘÚRĂ1, șuri, s. f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șure] – Din germ. dial. Schur.

ȘÚRĂ, șuri, s. f. 1. Construcție anexă pe lîngă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. O văd pe mama-n colțul șurii, Așază-ncet merindea-n glugă. GOGA, P. 21. Fundul ogrăzii era o șură mare și pustie. DUNĂREANU, CH. 174. Ce șuri și ocoale pentru boi și va perdea pentru oi... și cîte alte lucruri de gospodări. CREANGĂ, P. 153. ◊ Expr. A avea o gură cît o șură. v. g u r ă (I 3). 2. Șiră de paie, de fîn etc.; gireadă. Șira, șura și, gireada are o bază dreptunghiulară, una din cele do laturi mici sau amîndouă... putînd fi curbe sau jumăți circulare. PAMFILE, A. R. 145. – Pl. și: șure (STANCU, D. 125, ODOBESCU, S. 13.

șúră s. f., g.-d. art. șúrii; pl. șuri

șúră s. f., g.-d. art. șúrii; pl. șuri/șúre

ȘÚRĂ s. șopron, (pop.) șopru (reg.) saivan, (Transilv.) colnă, (prin Transilv., Maram. și Mold.) ștalău. (~ pentru nutreț.)

șúră (șuri), s. f.1. Grînar, hambar. – 2. Adăpost, refugiu. Germ. Scheuer, prin intermediul rut. šura (Diez, Gramm., I, 129; Tiktin; Bogrea, Dacor., IV, 849), săs. Schyren (Mîndrescu 92; Borcea 214), mag. csúr (Cihac, II, 529; Gáldi. Dict., 196).

ȘÚRĂ ~i f. Construcție într-o gospodărie țărănească care servește pentru depozitarea nutrețului, a cerealelor etc. ◊ A căsca o gură cât o ~ a deschide larg gura. A avea o gură cât o ~ a) a avea gură mare; b) a vorbi mult și zgomotos; a fi guraliv. [G.-D. șurii; Pl. și șure] /<germ. Schur, săș. Schyren

șură f. clădire massivă sau ușoară pentru adăpostirea recoltei și a nutrețurilor peste iarnă. [Sas. SCHYRE (nemț. Scheuer)].

șúră f., pl. ĭ (rut. šúra, d. germ. scheuer, dial. schûr, șopron). Est. Șopron. A avea o gură cît o șură, a avea obiceĭ să vorbeștĭ tare saŭ să răcneștĭ.

ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Lat. *sira.

ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Din lat. *sira.

ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie (mai rar de fîn, de snopi), clădită în formă de prismă și terminată în partea superioară cu o coamă (ascuțită); gireadă. V. claie. Verdele acum albăstrui al lanurilor de porumb, galbenul miriștilor și al șirelor de paie par scăldate într-o lumină tare, aurie. CAMIL PETRESCU, O. I 292. [Paiele] din șira începută sînt pătrunse de apă. STĂNOIU, C. I. 62. Fînul se vinde în claie și șiră. I. IONESCU, M. 415. 2. (Anat.; în expr.) Șira spinării = coloana vertebrală. Vartolomeu Diaconu simte broboane de sudoare înghețîndu-i pe șira spinării. C. PETRESCU, A. 295. Durerea însă îl copleși curînd, parcă i s-ar fi rupt șira spinării. REBREANU, I. 40. Fiori reci îi trec prin șira spinării. DELAVRANCEA, H. T. 35.

șíră s. f., g.-d. art. șírei; pl. șíre

șíră s. f., g.-d. art. șírei; pl. șíre

ȘIRA SPÁTELOR s. v. coloană vertebrală, șira spinării.

corect: ȘIRA SPÉTELOR - Octavian Mocanu

ȘÍRĂ s. 1. (Mold. și Transilv.) gireadă, (Transilv.) săcastru. (~ de paie, de fân.) 2. (ANAT.) șira spinării = coloană vertebrală, (reg.) șira spatelor, (înv.) greabănul spinării, osul spinării.

ȘÍRĂ ~e f. 1) pop. Grămadă înaltă (de paie, de coceni, de fân etc.) clădită în formă de prismă; scârtă; gireadă. 2): ~a spinării coloana vertebrală. /cf. sir

Intrare: șiră

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular și șira
plural șire șirele
genitiv-dativ singular șire șirei
plural șire șirelor
vocativ singular
plural
șură (pl. -e) substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șu șura
plural șure șurele
genitiv-dativ singular șure șurei
plural șure șurelor
vocativ singular
plural
șură (pl. -i) substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șu șura
plural șuri șurile
genitiv-dativ singular șuri șurii
plural șuri șurilor
vocativ singular
plural
Intrare: șură
șură (pl. -e) substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șu șura
plural șure șurele
genitiv-dativ singular șure șurei
plural șure șurelor
vocativ singular
plural
șură (pl. -i) substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șu șura
plural șuri șurile
genitiv-dativ singular șuri șurii
plural șuri șurilor
vocativ singular
plural

șură

  • 1. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: colnă saivan șopron ștalău 3 exemple
    exemple
    • O văd pe mama-n colțul șurii, Așază-ncet merindea-n glugă. GOGA, P. 21.
      surse: DLRLC
    • Fundul ogrăzii era o șură mare și pustie. DUNĂREANU, CH. 174.
      surse: DLRLC
    • Ce șuri și ocoale pentru boi și va perdea pentru oi... și cîte alte lucruri de gospodări. CREANGĂ, P. 153.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A căsca o gură cât o șură = a deschide larg gura.
      surse: NODEX expresie
    • 1.2. A avea o gură cât o șură = a avea gură mare.
      surse: NODEX expresie
    • 1.3. A avea o gură cât o șură.
      surse: DLRLC NODEX expresie
  • 2. Șiră de paie, de fân etc.
    surse: DLRLC sinonime: gireadă un exemplu
    exemple
    • Șira, șura și gireada are o bază dreptunghiulară, una din cele două laturi mici sau amîndouă... putînd fi curbe sau jumăți circulare. PAMFILE, A. R. 145.
      surse: DLRLC

etimologie:

șiră șură

  • 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: claie gireadă săcastru scârtă stog 3 exemple
    exemple
    • Verdele acum albăstrui al lanurilor de porumb, galbenul miriștilor și al șirelor de paie par scăldate într-o lumină tare, aurie. CAMIL PETRESCU, O. I 292.
      surse: DLRLC
    • [Paiele] din șira începută sînt pătrunse de apă. STĂNOIU, C. I. 62.
      surse: DLRLC
    • Fînul se vinde în claie și șiră. I. IONESCU, M. 415.
      surse: DLRLC
  • 2. Șira spinării = coloana vertebrală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX (în) sintagmă 3 exemple
    exemple
    • Vartolomeu Diaconu simte broboane de sudoare înghețîndu-i pe șira spinării. C. PETRESCU, A. 295.
      surse: DLRLC
    • Durerea însă îl copleși curînd, parcă i s-ar fi rupt șira spinării. REBREANU, I. 40.
      surse: DLRLC
    • Fiori reci îi trec prin șira spinării. DELAVRANCEA, H. T. 35.
      surse: DLRLC

etimologie: