10 definiții pentru șumen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÚMEN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĭnŭ.

șumen, ~ă [At: PSALT. 162 / V: (reg) su~, ~man / Pl: ~i, ~e / E: slv шоумьнъ] 1 a (Trs) Amețit de băutură Si: beat1 (1), (reg) șumenit. 2-3 smf, a (Om) bețiv (2).

ȘÚMEN, Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĩnŭ.

ȘUMEN adj. (Mold.) Beat, amețit de băutură. Ca din somn sări Domnul rumăn Ca de vin ce-i aburit și șumăn. DOSOFTEI, PS. Etimologie: sl. šumĭnŭ. Cf. b e ț i ț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șúmen (reg.) adj. m., pl. șúmeni; f. șúmenă, pl. șúmene

șúmen adj. m., pl. șúmeni; f. sg. șúmenă, pl. șúmene


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘÚMEN adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

ȘÚMEN s., adj. v. alcoolic, băutor, bețiv.

șumen adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

șumen s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEȚIV.

Intrare: șumen
șumen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șumen
  • șumenul
  • șumenu‑
  • șumenă
  • șumena
plural
  • șumeni
  • șumenii
  • șumene
  • șumenele
genitiv-dativ singular
  • șumen
  • șumenului
  • șumene
  • șumenei
plural
  • șumeni
  • șumenilor
  • șumene
  • șumenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șumen, șumăn șumăn

etimologie: