2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUCĂRÍ, șucăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Arg.) A (se) supăra (3). – Din șucar.

ȘUCĂRÍ, șucăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Arg.) A (se) supăra (3). – Din șucar.

șucări [At: BL II, 188 / V: (arg) șuhă~ / Pzi: ~resc, șucăr / E: șucar] (Arg) 1 vr A se găti (10). 2 vr A se fuduli (1). 3-4 vtr A (se) supăra. 5 vrr A se certa (2). 6 vrr A se hârjoni (1). 1 vt A șterpeli (2). 8 vr A ieși dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită Si: a se descurca (12). 9 vt A observa. 10 vr A prinde de veste Si: a auzi (10). 11 vt A-și aminti (2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șucărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șucărésc, imperf. 3 sg. șucăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. șucăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUCĂRÍ vb. v. aranja, dichisi, făli, ferchezui, fuduli, fura, găti, grozăvi, infatua, împăuna, împodobi, înfumura, îngâmfa, lăuda, lua, mândri, semeți, spilcui, supăra, sustrage.

șucări vb. v. ARANJA. DICHISI. FĂLI. FERCHEZUI. FUDULI. FURA. GĂTI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎMPODOBI. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. LUA. MÎNDRI. SEMEȚI. SPILCUI. SUPĂRA. SUSTRAGE.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șucări, șucăresc I. v. r. a se supăra II. v. t. a supăra, a mânia, a scoate din sărite (pe cineva)

Intrare: șucărire
șucărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șucărire
  • șucărirea
plural
  • șucăriri
  • șucăririle
genitiv-dativ singular
  • șucăriri
  • șucăririi
plural
  • șucăriri
  • șucăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: șucări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șucări
  • șucărire
  • șucărit
  • șucăritu‑
  • șucărind
  • șucărindu‑
singular plural
  • șucărește
  • șucăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șucăresc
(să)
  • șucăresc
  • șucăream
  • șucării
  • șucărisem
a II-a (tu)
  • șucărești
(să)
  • șucărești
  • șucăreai
  • șucăriși
  • șucăriseși
a III-a (el, ea)
  • șucărește
(să)
  • șucărească
  • șucărea
  • șucări
  • șucărise
plural I (noi)
  • șucărim
(să)
  • șucărim
  • șucăream
  • șucărirăm
  • șucăriserăm
  • șucărisem
a II-a (voi)
  • șucăriți
(să)
  • șucăriți
  • șucăreați
  • șucărirăți
  • șucăriserăți
  • șucăriseți
a III-a (ei, ele)
  • șucăresc
(să)
  • șucărească
  • șucăreau
  • șucări
  • șucăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șucări

etimologie:

  • șucar
    surse: DEX '09 DEX '98