2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUCĂRÍ, șucăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Arg.) A (se) supăra (3). – Din șucar.

ȘUCĂRÍ, șucăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Arg.) A (se) supăra (3). – Din șucar.

șucări [At: BL II, 188 / V: (arg) șuhă~ / Pzi: ~resc, șucăr / E: șucar] (Arg) 1 vr A se găti (10). 2 vr A se fuduli (1). 3-4 vtr A (se) supăra. 5 vrr A se certa (2). 6 vrr A se hârjoni (1). 1 vt A șterpeli (2). 8 vr A ieși dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită Si: a se descurca (12). 9 vt A observa. 10 vr A prinde de veste Si: a auzi (10). 11 vt A-și aminti (2).

ȘUCÁR, -Ă, șucari, -e, adj., s. n., s. m. (Arg.) 1. Adj. (Despre oameni) Frumos, bine. 2. S. n. (In forma șucăr) Gălăgie, scandal; supărare. 3. S. m. (în forma șucăr) Hoț. [Var.: șúcăr s. n., s. m.] – Din țig. șukar (pentru sensul 3, cf. și germ. Schacher).

ȘÚCĂR s. n., s. m. v. șucar.

ȘÚCĂR s. n., s. m. v. șucar.

șucar, ~ă [At: BL II, 113 / V: (arg) -căr smn, a, șuhar, șuhăr, zuhăr smn / Pl: ~i, ~e / E: rrm šukar, (7) cf și ger Schacher] (Arg) 1 a Frumos (1). 2 a Bun1 (1). 3 a (Îf șucăr) Elegant (1). 4 sn Gălăgie (1). 5 sn Scandal. 6 sn Supărare. 7 sm (Îf șucăr) Hoț (1).

ȘUCÁR, -Ă, șucari, -e, adj., subst. (Arg.) 1. Adj. (Despre oameni) Frumos, bine. 2. S. n. (În forma șucăr) Gălăgie, scandal; supărare. 3. S. m. (În forma șucăr) Hoț. [Var.: șúcăr s. n., s. m.] – Din țig. șukar. – Pentru sensul 3., cf. și germ. Schacher.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șucărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șucărésc, imperf. 3 sg. șucăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. șucăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUCĂRÍ vb. v. aranja, dichisi, făli, ferchezui, fuduli, fura, găti, grozăvi, infatua, împăuna, împodobi, înfumura, îngâmfa, lăuda, lua, mândri, semeți, spilcui, supăra, sustrage.

șucări vb. v. ARANJA. DICHISI. FĂLI. FERCHEZUI. FUDULI. FURA. GĂTI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎMPODOBI. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. LUA. MÎNDRI. SEMEȚI. SPILCUI. SUPĂRA. SUSTRAGE.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șucări, șucăresc I. v. r. a se supăra II. v. t. a supăra, a mânia, a scoate din sărite (pe cineva)

Intrare: șucări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șucări
  • șucărire
  • șucărit
  • șucăritu‑
  • șucărind
  • șucărindu‑
singular plural
  • șucărește
  • șucăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șucăresc
(să)
  • șucăresc
  • șucăream
  • șucării
  • șucărisem
a II-a (tu)
  • șucărești
(să)
  • șucărești
  • șucăreai
  • șucăriși
  • șucăriseși
a III-a (el, ea)
  • șucărește
(să)
  • șucărească
  • șucărea
  • șucări
  • șucărise
plural I (noi)
  • șucărim
(să)
  • șucărim
  • șucăream
  • șucărirăm
  • șucăriserăm
  • șucărisem
a II-a (voi)
  • șucăriți
(să)
  • șucăriți
  • șucăreați
  • șucărirăți
  • șucăriserăți
  • șucăriseți
a III-a (ei, ele)
  • șucăresc
(să)
  • șucărească
  • șucăreau
  • șucări
  • șucăriseră
Intrare: șucăr (hoț)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șucăr
  • șucărul
  • șucăru‑
plural
  • șucări
  • șucării
genitiv-dativ singular
  • șucăr
  • șucărului
plural
  • șucări
  • șucărilor
vocativ singular
  • șucărule
  • șucăre
plural
  • șucărilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șucări

etimologie:

  • șucar
    surse: DEX '09 DEX '98

șucăr (hoț)

etimologie: