31 de definiții pentru șușlete

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUȘLETE, șușleți, s. m. (Reg.) Codârlă (la căruță). – Et. nec.

ȘUȘLETE, șușleți, s. m. (Reg.) Codârlă (la căruță). – Et. nec.

șușlete sm [At: VALIAN, V. / V: (reg) șișlet, șiș~, șișleț, șusl~, ~let, ~leț sm, sisleț, șisl~, șleț, ~șulet, susleț (Pl: ~e), sușleț (Pl: ~e) șurleț (Pl: ~e) ~șuleț (Pl: ~e) sn / Pl: ~eți / E: nct] 1 (Olt; Mun) Codirlă (2) (la căruță). 2 (Olt; îe) A măsura pe ~ A evalua cu aproximație. 3 (Reg) Grătar pentru nutreț, fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului.

ȘUȘLETE, șușleți, s. m. (Și în forma șușleț) Codîrlă (1), chilnă (2), șireglă. Copiii... năpădesc căruța. Se cațără pe roți, pe șușlețe, pe loitre. STANCU, D. 334. Căruța, un fel de haraba moldovenească, era despărțită la mijloc printr-un șușleț de scînduri. STăNOIU, C. I. 31. S-a urcat în căruță, cu capul în șușleț. GALACTION, O. I 269. – Variante: șușleț, șușlețe, șișlet (DAME, T. 11) s. n., șișilete (I. IONESCU M. 709) s. m.

sisileț[1] s vz șușlete

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: sisleț LauraGellner

șișlete (șușlet) n. codârla carului. [Origină necunoscută].

șușléț n., pl. e. Vest. Codirlă (CL. 1910, 396). – În Olt. șișlete, m.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șușlete (reg.) s. m., pl. șușleți

șușlete (reg.) s. m., pl. șușleți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘUȘLETE s. v. codârlă, fund.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șușlete, șușleți, s.m. (reg.) 1. partea de dinapoi a căruței sau a carului; codârlă. 2. grătar pentru nutreț fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului.

șișlete, șișleți, s.m. (reg.) V. șușlete.

Intrare: șușlete
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șușlete
  • șușletele
plural
  • șușleți
  • șușleții
genitiv-dativ singular
  • șușlete
  • șușletelui
plural
  • șușleți
  • șușleților
vocativ singular
plural
șișilete substantiv masculin
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șișilete
  • șișiletele
plural
  • șișileți
  • șișileții
genitiv-dativ singular
  • șișilete
  • șișiletelui
plural
  • șișileți
  • șișileților
vocativ singular
plural
șușuleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șușulet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șușlet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șuslete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șurleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șișleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șișlete
  • șișletele
plural
  • șișleți
  • șișleții
genitiv-dativ singular
  • șișlete
  • șișletelui
plural
  • șișleți
  • șișleților
vocativ singular
plural
șislete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sușleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
susleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sisileț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șișlet
  • șișletul
  • șișletu‑
plural
  • șișlete
  • șișletele
genitiv-dativ singular
  • șișlet
  • șișletului
plural
  • șișlete
  • șișletelor
vocativ singular
plural
șușleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șușleț
  • șușlețul
  • șușlețu‑
plural
  • șușlețe
  • șușlețele
genitiv-dativ singular
  • șușleț
  • șușlețului
plural
  • șușlețe
  • șușlețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șușlete, șușlețisubstantiv masculin

  • 1. regional Codârlă (1.) (la căruță), chilnă (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copiii... năpădesc căruța. Se cațără pe roți, pe șușlețe, pe loitre. STANCU, D. 334. DLRLC
    • format_quote Căruța, un fel de haraba moldovenească, era despărțită la mijloc printr-un șușleț de scînduri. STăNOIU, C. I. 31. DLRLC
    • format_quote S-a urcat în căruță, cu capul în șușleț. GALACTION, O. I 269. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.