13 definiții pentru chilnă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHILNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilină, chelnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa].

CHILNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilină, chelnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa].

CHILNĂ, chilne, s. f. (Popular) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mînă caii și în care se păstrează diferite obiecte; chichița de sub capra vizitiului. Vîrtejele stăteau cuminți în chilna carului, gata parcă să sară jos, să pună umărul și să-l ridice în sus de-o roată. HOGAȘ, DR. II 39. A început a cotrobăi prin chilna căruței să găsească niște frînghie. CREANGĂ, P. 125. 2. Partea de dinainte sau mai ales de dinapoi, adăugată la coșul căruței. Tînănd cel smead scăpăra de neastîmpăr în chilna de dinapoi a căruței căzăcești, unde stătea ascultînd. SADOVEANU, N. P. 14. Popa și dascălul se așezară în chilna de dinainte [a carului]. DUNĂREANU, CH. 99. – Variante: (învechit) chili (SADOVEANU, Z. C. 82), chilnă (TEODORESCU, P. P. 151) s. f.

CHILNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mînă caii. 2. Partea de dinainte sau de dinapoi, adăugată la coșului căruței. [Var.: chilină, chelnă s. f.] – Pol. kielnia[wozowa].

CHILNĂ ~e f. pop. 1) Ladă sau scândură într-o trăsură care servește drept scaun vizitiului. 2) Partea din spate, mobilă, care închide coșul unui car sau al unei căruțe; codârlă. [Var. chelnă] /<pol. kielnia

CHELNĂ s. f. v. chilnă.

CHILI s. f. v. chilnă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!chilnă (reg.) s. f., g.-d. art. chilnei; pl. chilne

chilnă/chelnă (pop.) s. f., g.-d. art. chilnei/chelnei; pl. chilne/chelne

chilnă/chelnă s. f., g.-d. art. chilnei/chelnei; pl. chilne/chelne

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chelnă (chelne), s. f.1. Lădița trăsurii. – 2. Partea de dinapoi a unor trăsuri. – Var. chilnă. Pol. kielnia (wozowa) „lădița trăsurii” (Cihac, II, 49). Circulă aproape numai în Mold.

Intrare: chilnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chilnă
  • chilna
plural
  • chilne
  • chilnele
genitiv-dativ singular
  • chilne
  • chilnei
plural
  • chilne
  • chilnelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelnă
  • chelna
plural
  • chelne
  • chelnele
genitiv-dativ singular
  • chelne
  • chelnei
plural
  • chelne
  • chelnelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chili
  • chilina
plural
  • chiline
  • chilinele
genitiv-dativ singular
  • chiline
  • chilinei
plural
  • chiline
  • chilinelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chilnă, chilnesubstantiv feminin

popular
  • 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chichiță
    • format_quote Vîrtejele stăteau cuminți în chilna carului, gata parcă să sară jos, să pună umărul și să-l ridice în sus de-o roată. HOGAȘ, DR. II 39. DLRLC
    • format_quote A început a cotrobăi prin chilna căruței să găsească niște frînghie. CREANGĂ, P. 125. DLRLC
  • 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tînărul cel smead scăpăra de neastîmpăr în chilna de dinapoi a căruței căzăcești, unde stătea ascultînd. SADOVEANU, N. P. 14. DLRLC
    • format_quote Popa și dascălul se așezară în chilna de dinainte [a carului]. DUNĂREANU, CH. 99. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.