14 definiții pentru știft


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTIFT, știfturi, s. n. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. ♦ Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese de metal; spin1. – Din germ. Stift.

ȘTIFT, știfturi, s. n. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. ♦ Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese de metal; spin1. – Din germ. Stift.

ȘTIFT, știfturi, s. n. 1. Cui mic, (în special) cui de lemn, fără cap, cu care se fixează talpa încălțămintei. V. țintă. 2. Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese metalice; spin.

ȘTIFT s.n. Tijă care îmbină două piese. [< germ. Stift].

ȘTIFT s. n. tijă care îmbină două piese. (< germ. Stift)

ȘTIFT ~uri n. 1) tehn. Tijă metalică cu ajutorul căreia se îmbină două piese; cui cilindric. ~ de centrare. 2) Cui mic de lemn, fără floare, cu care se fixează talpa la încălțăminte. /<germ. Stift

știft n. țintă fără cap, la cizmari [Nemț. STIFT].

știft n., pl. urĭ (germ. stift). Țintă cizmărească fără gămălie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

știft s. n., pl. ștífturi

știft s. n., pl. ștífturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTIFT s. (TEHN.) spin, cui cilindric.

ȘTIFT s. (TEHN.) spin, cui cilindric.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

știft (-turi), s. n. – Tijă metalică, cui de cizmărie. Germ. Stift (Tiktin).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

știft, știfturi s. n. rebut, lucru de calitate inferioară.

Intrare: știft
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știft
  • știftul
  • știftu‑
plural
  • știfturi
  • știfturile
genitiv-dativ singular
  • știft
  • știftului
plural
  • știfturi
  • știfturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

știft

  • 1. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese de metal; spin (1.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: spin (obiect)

etimologie: