știft sn [At: DDRF / V: (reg) șipt / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: ger Stift] 1 Cui mic (de lemn), de obicei fără cap, folosit mai ales în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. 2 (Teh) Tijă metalică, cilindrică sau conică, plină sau tubulară, care servește la îmbinarea a două piese metalice Si: nit, spin. 3 (Reg; d. oameni; îe) A nu avea toate șipturile A nu fi teafăr.