15 definiții pentru ștează


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTEÁZĂ, șteze, s. f. (Reg.) 1. Piuă de bătut postav; p. ext. clădire în care se află instalată această piuă. 2. Instalație rudimentară formată dintr-o împletitură de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarțele, pănura și alte țesături. – Et. nec.

ștea1 sf [At: D. BOGDAN, GL. 227 / V: (reg) st~ / Pl: șteze / E: ns cf ngr σχεδία, (5-6) ger Stausee] 1 (Trs; Buc) Piuă de bătut postav. 2 (Reg; pex) Clădire în care este instalată șteaza1 (1). 3 (Trs; prc) Parte a ștezei1 (1), în formă de cadă, în care se bate postavul. 4 (Buc) Instalație rudimentară, formată dintr-o îngrăditură circulară de lemn amenajată sub o cădere de apă, care servește la îngroșarea și scămoșarea unor țesături de lână. 5 (Reg) Cădere de apă. 6 (Reg) Stavilă la moară.

ștea2 sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 188 / Pl: șteze / E: nct] 1 (Olt; Ban) Stinghie. 2 (Olt; Ban) Leaț. 3 (Reg) Fuscel (la scară). 4 (Reg) Băț de lemn pe care se împletesc cu iglița ochiurile de la mreajă.

ȘTEÁZĂ, șteze, s. f. (Reg.) 1. Piuă de bătut postav; p. ext. clădire în care se află instalată această piuă. 2. Instalație rudimentară, formată dintr-o împletitură de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarțele, pănura și alte țesături. – Et. nec.

ȘTEÁZĂ, șteze, s. f. (Regional) Cadă împletită din nuiele, în care se dau la piuă scoarțele, pănura și alte țesături; piuă. Se mai numește încă și ștează (piuă în care bat pănură). PAMFILE, I. C. 305. încep a se scoate: casa, masa, plugu, coasa... șteaza, piua, moara. ȘEZ. II 210.

șteáză f., pl. eze. Trans. Piŭă, dîrstă, fabrică de postav gros.

píŭă f., pl. pive (lat. *pilla, din pilula, dim. d. pila, piŭă, din [*pinsla, d. pínsere, a pisa], de unde s’a făcut piă [Cant.] și pio [Biblia 1688], apoĭ piŭă [după ziŭă, steaŭă]. În forma rară pivă și’n pl. pive, v s’a desvoltat ca și’n mădúvă, din *mădúŭă. Forma pmt. *pilă [ca oală] se vede’n împilez. V. pisez). Vas gros de lemn orĭ de metal în care se pisează cu pisălogu (V. piuliță, havan, găvan, mojar). Mortier, săcăluș, tun scurt și gros (Vechĭ). Mașină de bătut (de îndesat) postav grosolan (numită și dîrstă și ștează). Fabrică de asemenea postav. Gaură făcută într’un butuc orĭ într’o peatră ca să înțepeneștĭ în ĭa o cruice ș. a. A te pune piŭă, a te ghemui așa în cît altu să poată pune picĭoru pe tine ca să sară dincolo. A te pune piŭă p. cineva, a te expune să suferĭ în locu luĭ. A bate apa’n piŭă, a munci fără folos. – În Ml. pl. și piĭ (rev. I. Crg. 7, 264), la Hațeg și pie (Gr. S. 1937, 144 și 177).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șteáză (reg.) s. f., g.-d. art. ștézei; pl. ștéze

șteáză s. f., g.-d. art. ștézei, pl. ștéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTEÁZĂ s. v. leaț, piuă, stinghie, șipcă.

ștea s. v. LEAȚ. PIUĂ. STINGHIE. ȘIPCĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șteáză (-éze), s. f. – (Trans.) Piuă. Origine necunoscută. Der., în gr. σχεδία „coș” (Diculescu, Elementele, 466) pare îndoielnică. Dacă este cuvînt identic cu celui anterior, rămîne de explicat schimbarea semantică. – Der. șteza, vb. (a da la piuă); ștezar, s. m. (piuar).

șteáză (-éze), s. f. – Nuia cu care se țin separate ochiurile plasei. Lat. schidia „așchie” (Diculescu, Elementele, 467; Pușcariu, Dacor., V, 754; REW 7689), cf. it. scheggia, fr. esquille. Pentru rom. e mai bine să se pornească de la lat. scida < gr. σχίδη „fîșie smulsă”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șteáză2, ștéze, s.f. (reg.) 1. stinghie; leaț. 2. fuscel (la scară). 3. băț de lemn pe care se împletesc cu iglița ochiurile de la mreajă.

șteáză1, ștéze, s.f. (reg.) 1. piuă de bătut postav. 2. clădire în care se află instalată această piuă. 3. instalație rudimentară formată dintr-o împletitură circulară de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarțele, pănura și alte țesături groase. 4. cădere de apă. 5. stavilă la moară.

Intrare: ștează
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștea
  • șteaza
plural
  • șteze
  • ștezele
genitiv-dativ singular
  • șteze
  • ștezei
plural
  • șteze
  • ștezelor
vocativ singular
plural

ștează regional

  • 1. Piuă de bătut postav.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: piuă
    • 1.1. prin extensiune Clădire în care se află instalată această piuă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Instalație rudimentară, formată dintr-o împletitură de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarțele, pănura și alte țesături.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Se mai numește încă și ștează (piuă în care bat pănură). PAMFILE, I. C. 305.
      surse: DLRLC
    • Încep a se scoate: casa, masa, plugu, coasa... șteaza, piua, moara. ȘEZ. II 210.
      surse: DLRLC

etimologie: