ȘTEAZĂ, șteze, s. f. (Regional) Cadă împletită din nuiele, în care se dau la piuă scoarțele, pănura și alte țesături; piuă. Se mai numește încă și ștează (piuă în care bat pănură). PAMFILE, I. C. 305. Încep a se scoate: casa, masa, plugu, coasa... șteaza, piua, moara. ȘEZ. II 210.