ștează¹ sf [At: D. BOGDAN, GL. 227 / V: (reg) st~ / Pl: șteze / E: ns cf ngr σχεδία, (5-6) ger Stausee] 1 (Trs; Buc) Piuă de bătut postav. 2 (Reg; pex) Clădire în care este instalată șteaza¹ (1). 3 (Trs; prc) Parte a ștezei¹ (1), în formă de cadă, în care se bate postavul. 4 (Buc) Instalație rudimentară, formată dintr-o îngrăditură circulară de lemn amenajată sub o cădere de apă, care servește la îngroșarea și scămoșarea unor țesături de lână. 5 (Reg) Cădere de apă. 6 (Reg) Stavilă la moară.