2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPÁGĂ1, șpăgi, s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag.

ȘPÁGĂ2 s. f. v. spangă.

ȘPÁGĂ1 s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag.

ȘPÁGĂ2 s. f. (Ieșit din uz) Bacșiș, mită, șperț. Nu pune la dispoziție vagoane decît cu «șpagă» la personalul din stații. C. PETRESCU, Î. II 199.

ȘPÁGĂ1 s. f. v. spangă.

ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile. NECULCE. Au întrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se apere. IM 1730, 102r. Variante: spagă (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. špaga.

șpagă f. 1. spangă: să-l străpungi cu șpaga AL.; 2. spatie. [Rus. ȘPAGA].

2) șpágă f., pl. șpăgĭ (rus. sîrb. špag, buzunar. V. cĭupag). Fam. Mită, șperț.

SPÁGĂ s. f. v. spangă.

SPÁNGĂ, spăngi, s. f. (Înv.) Spadă. ♦ Baionetă. [Var.: spágă, șpágă, șpángă s. f.] – Cf. rus. șpaga.

SPÁNGĂ, spăngi, s. f. (Înv.) Spadă. ♦ Baionetă. [Var.: spágă, șpágă, șpángă s. f.] – Cf. rus. șpaga.

ȘPÁNGĂ s. f. v. spangă.

SPÁNGĂ, spăngi, s. f. (Învechit și popular) 1. Sabie lată cu două tăișuri; spadă. Te-ai jucat de-a potera și haiducii și era să-ți scoată ochii un poteraș cu o spangă. PAS, Z. I 36. Luni pe la amiază, pe cînd eram în ulița mare, în mijlocul tîrgului, îmi iese înainte un împiegat cu guler roșu și cu spangă. GHICA, S. A. 97. 2. Baionetă. Învîrtea în mînă pușca lui cu spangă, strigind mereu «aici, aici». CAMIL PETRESCU, O. II 60. În dreapta, în fund, răzemată de fereastră, o pușcă de gardist cu spanga atîrnată lîngă ea. CARAGIALE, O. I 43. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în spăngi (sau în spangă) = a brutaliza (pe cineva); a aresta. (A duce, a aduce sau a fi) între spăngi = (a duce, a aduce sau a fi) sub escortă. Am ordin de la căpitan s-o aduc între spăngi la urma ei, ori de unde ar fi. HOGAȘ, H. 85. Cu spanga = cu forța, forțat. – Variante: spágă (NEGRUZZI, S, III 300), șpágă (CREANGĂ, P. 311), șpángă (CAMILAR, N. I 387, SADOVEANU, P. S. 62) s. f.

spangă f. sabie-baionetă: scoase spanga și dețe în el ISP.; a lua în spăngi, a bate cumplit. [Formă nazalizată din șpagă].

spángă și șpángă (Mold. Munt.) și șpágă (Mold.) f., pl. ăngĭ, ăgĭ (rus. špága, rut. špada, sîrb. špada, spaga, d. it. spada, spadă). Vechĭ. Azĭ fam. Armă împungătoare (spadă, sabie orĭ baĭonetă). A lua la spangă, a lua în fiulă. V. șpagă 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!șpágă (fam.) s. f., g.-d. art. șpắgii; pl. șpăgi

șpágă s. f., g.-d. art. șpăgii; pl. șpăgi

spángă (înv.) s. f., g.-d. art. spắngii; pl. spăngi

spángă s. f., g.-d. art. spăngii; pl. spăngi

arată toate definițiile

Intrare: șpagă
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpa
  • șpaga
plural
  • șpăgi
  • șpăgile
genitiv-dativ singular
  • șpăgi
  • șpăgii
plural
  • șpăgi
  • șpăgilor
vocativ singular
plural
Intrare: spangă
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spangă
  • spanga
plural
  • spăngi
  • spăngile
genitiv-dativ singular
  • spăngi
  • spăngii
plural
  • spăngi
  • spăngilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F75)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spa
  • spaga
plural
  • spăgi
  • spăgile
genitiv-dativ singular
  • spăgi
  • spăgii
plural
  • spăgi
  • spăgilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F75)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpangă
  • șpanga
plural
  • șpăngi
  • șpăngile
genitiv-dativ singular
  • șpăngi
  • șpăngii
plural
  • șpăngi
  • șpăngilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpa
  • șpaga
plural
  • șpăgi
  • șpăgile
genitiv-dativ singular
  • șpăgi
  • șpăgii
plural
  • șpăgi
  • șpăgilor
vocativ singular
plural

șpagă

etimologie:

spangă spagă șpagă șpangă

  • 1. învechit Sabie lată cu două tăișuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spadă 2 exemple
    exemple
    • Te-ai jucat de-a potera și haiducii și era să-ți scoată ochii un poteraș cu o spangă. PAS, Z. I 36.
      surse: DLRLC
    • Luni pe la amiază, pe cînd eram în ulița mare, în mijlocul tîrgului, îmi iese înainte un împiegat cu guler roșu și cu spangă. GHICA, S. A. 97.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Învîrtea în mînă pușca lui cu spangă, strigînd mereu «aici, aici». CAMIL PETRESCU, O. II 60.
        surse: DLRLC
      • În dreapta, în fund, răzemată de fereastră, o pușcă de gardist cu spanga atîrnată lîngă ea. CARAGIALE, O. I 43.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A lua (pe cineva) în spăngi (sau în spangă) = a brutaliza (pe cineva).
        surse: DLRLC sinonime: aresta
      • 1.1.2. expresie (A duce, a aduce sau a fi) între spăngi = (a duce, a aduce sau a fi) sub escortă.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Am ordin de la căpitan s-o aduc între spăngi la urma ei, ori de unde ar fi. HOGAȘ, H. 85.
          surse: DLRLC
      • 1.1.3. expresie Cu spanga = cu forța.
        surse: DLRLC sinonime: forțat

etimologie: