13 definiții pentru șontâc șontâc-șontâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘONTẤC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă mersul șovăitor, greoi, șchiopătat al cuiva. – Din magh. sántika.

ȘONTẤC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă mersul șovăitor, greoi, șchiopătat al cuiva. – Din magh. sántika.

șontâc i [At: POLIZU / V: (reg) ~tic, ~trâc, șort~, șotâng / E: șont2 + -ăc cf mg sántika] (Reg; rep) Cuvânt care sugerează mersul greoi, șchiopătat2 (3) al cuiva Si: (reg) șchiopârc, șoltâc, șonc1, șovâlc, știopâlc.

ȘONTÂC interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda mersul șonticăit al unui șchiop). /șont + suf. ~âc

șontâc! int. ce imită mersul șchiopului: șontâc-șontâc venia și el POP. [V. șonț].

ȘONTÎ́C adv. (În legătură cu verbe de mișcare, mai ales repetat) Cuvînt care redă mersul șchiopătat, șovăitor, greoi al unei ființe. Și-a luat ziua bună și-a pornit îndată, șontîc-șontîc. GALAN, Z. R. 371. Șontîc-șontîc venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. GALACTION, O. I 311. Tocmai la isprăvit, șontîc-șontîc, veni și un cîntăreț șchiop. DELAVRANCEA, la TDRG. A plecat băiatul șontîc-șontîc înapoi. CARAGIALE, O. III 58.

șontî́c și șoltî́c interj. (ung. sántika, șchĭop. V. șovîlc). Sud. Șchĭopătînd: venea și el șontîc-șontîc. – În nord și șortîc (Șez. 32, 78), șotîng și șchĭopîrc (d. șchĭop); în Bîrsa și șontrî́c. V. saĭtoc și țopî́c.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!șontấc/șontấc-șontấc interj.

șontấc-șontấc v. șontấc

șontâc-șontâc (șontâc, șontâc) interj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘONTÂC interj. șovâlc!, (reg.) hodâc!, șchiopârc!, șoltâc!, șonc!

ȘONTÎC interj. șovîlc!, (reg.) hodîc!, șchiopîrc!, șoltîc!, șonc!


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a merge șontâc-șontâc expr. a șchiopăta.

Intrare: șontâc
șontâc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • șontâc
șontâc-șontâc interjecție
interjecție (I10)
  • șontâc-șontâc

șontâc șontâc-șontâc

  • 1. adesea repetat Cuvânt care redă mersul șovăitor, greoi, șchiopătat al cuiva.
    exemple
    • Și-a luat ziua bună și-a pornit îndată, șontîc-șontîc. GALAN, Z. R. 371.
      surse: DLRLC
    • Șontîc-șontîc venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. GALACTION, O. I 311.
      surse: DLRLC
    • Tocmai la isprăvit, șontîc-șontîc, veni și un cîntăreț șchiop. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • A plecat băiatul șontîc-șontîc înapoi. CARAGIALE, O. III 58.
      surse: DLRLC

etimologie: