șomâc sm [At: BIBLIA (1688), 77²/14 / V: (reg) șâmoc, ~âi, ~âlc / Pl: ~âci / E: ns cf bg хомяк, хомек „hârciog”] 1-6 (Zlg; reg) Șoarece (1-6). 7-11 (Zlg; Ban) Șobolan (1-5). 12 (Zlg; Mun; Trs) Cățelul-pământului (Spalax microphthalmus). 13 (Zlg; reg) Cârtiță (Talpa europaea). 14 (Reg; îf șomâi) Mamifer care trăiește sub pământ, nedefinit mai îndeaproape, asemănător cu câinele. 15 (Trs) Om mic de statură și pipernicit. 16 (Trs) Copil¹ (1). 17 (Mol; Mun; îf șomâlc) Boală care se manifestă prin apariția unor noduli subcutanați.

șâmoc sm vz șomâc

șomâi sm vz șomâc

șomâlc sm vz șomâc

ȘOMÎC, șomîci, s. m. (Zool.) Cîrtiță. – Comp. ucr. homyk.

șomîc m. (rut. homýk, homĕák, pol. chomik, rudă cu germ. hamster, hîrcĭog. Bern. 1, 395). Vechĭ. Cățelu pămîntuluĭ. Azĭ. Trans. Un fel de șoarice. Ban. Cîrtiță. Mold. (șomîlc). Cîrtiță. O boală caracterizată pin nodurĭ pe supt pele, numită și cîrtiță.

șomîc (-ci), s. m. – 1. (Înv.) Varietate de cîrtiță (Spalax typhlus). – 2. (Banat) Sobol (Talpa europaea). – 3. (Trans.) Șoarece. – 4. (Mold.) Tumoare, bășică. Origine îndoielnică. După Scriban, legat de rut. homyk, pol. chomik „hamster”. Pare cuvînt expresiv.

ȘOMÂC s. v. cârtiță, guzgan, orbete, sobol, șobolan.

șomîc s. v. CÎRTIȚĂ. GUZGAN. ORBETE. SOBOL. ȘOBOLAN.

șomâc, șomâci, s.m. (reg.) 1. numele unor mamifere care trăiesc sub pământ; șoarece, șobolan, cățelul-pământului, cârtiță. 2. specie de câine. 3. om pipernicit, mic de statură; copil. 4. (în forma: șomâlc) boală care se manifestă prin apariția unor noduli subcutanați.

ȘOMÎC s.m. 1. (Ban.) Șoarece. Shornek (î.l.d. Shomek). Mus. AC, 370. 2. (ȚR) Cățelul-pămîntului, orbeț. Bleastemu-vă pre voi, fierile ceale de multe fealiuri, viermii, omidele, gîndacii, lăcustele, șoarecii și cîrtițele și șomîlcii si multe feliuri de muște. MOL. 1741, 378; cf. MOL. 1743, 378; MOL. 1747, 186^v. 3. (ȚR) Cîrtiță. Tîrîtoarele ce să tîrăsc pre pămînt . . . nevăstuica și șopîrla și șomîcul. BIBLIA (1688). Variante: șomîlc (MOL. 1741, 378; MOL. 1743, 378). Etimologie: cf. bg. homjak, homek „hîrciog”. Cf. h e r ț, p ă r n u ș, s p u r c; c h i ț o r a n (2), g u z i u, s o b o l (2).

ȘOMÎLC s.m. v. șomîc.