9 definiții pentru șoldiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOLDÍU, -ÍE, șoldii, adj. (Pop.) Șoldit. – Șold + suf. -iu.

ȘOLDÍU, -ÍE, șoldii, adj. (Pop.) Șoldit. – Șold + suf. -iu.

șoldiu, ~ie [At: COSTINESCU / V: (reg) ~dâi, ~dâu / Pl: ~ii / E: șold1 + -iu] (Reg) 1-3 a (D. animale sau, rar, d. oameni) Șoldit (1-3). 4 a (Pex) Schilod. 5-6 av Soldiș (1-2). 7-8 a, av Șchiopătat2 (2-3). 9-10 a (Fig; d. obiecte) Șoldit (4-5).

ȘOLDÍU, -ÍE, șoldit, adj. Șoldit. Trecea de dimineață, șoldiu, trăgîndu-și mereu pantalonii în sus. PAS, Z. I 198. ◊ (Adverbial, în legătură cu verbe de mișcare) Care de care prinde a se scălămbăia, a merge mai șoldiu. STANCU, D. 316. Fig. ♦ (Despre lucruri) înclinat într-o parte, strîmb. Dincoace de pod era împrejmuirea bisericii Domnița Bălașa, lîngă care se afla o magherniță șoldie. PAS, L. I 135. (Adverbial) Irino mamă, ți-ai pus rochia cu gura sucită, șorțul șoldiu. DELAVRANCEA, H. T. 155.

șoldiu a. beteag de un picior, spetit (despre cai): iapă șoldie de piciorul drept.

șoldíŭ, -íe adj. (d. șold). Deșelat, spetit, cu șoldu stricat: ĭapă șoldie. De om saŭ de animal șoldit: mers șoldiŭ. Adv. A merge șoldiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șoldíu (pop.) adj. m., f. șoldíe; pl. m. și f. șoldíi

șoldíu adj. m., f. șoldíe; pl. m. și f. șoldíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOLDÍU adj. v. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povârnit, prăvălit, strâmb, șchiopătat, șoldit.

șoldiu adj. v. APLECAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂVĂLIT. STRÎMB. ȘCHIOPĂTAT. ȘOLDIT.

Intrare: șoldiu
șoldiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoldiu
  • șoldiul
  • șoldiu‑
  • șoldie
  • șoldia
plural
  • șoldii
  • șoldiii
  • șoldii
  • șoldiile
genitiv-dativ singular
  • șoldiu
  • șoldiului
  • șoldii
  • șoldiei
plural
  • șoldii
  • șoldiilor
  • șoldii
  • șoldiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoldiu

etimologie:

  • Șold + sufix -iu.
    surse: DEX '09 DEX '98