șohan av [At: (a. 1768) SCL 1960, 546 / V: (reg) ~ha, șuh~ (A și: șuh~) / E: mg soha n(em)] (Trs; Mar; și îlav ~ odată) Niciodată.

ȘOHAN adv. (Transilv.) Niciodată, nicicînd. Nimeni nu e-nceluită Ca fata cînd se mărită, Că dă mîna c-un țăran Ce nu l-o văzut șohan. MARIAN, NU. 592. Ba i-o strig din măgheran: Nu ți-oi fi altu șohan. ȘEZ. XX 42.

ȘOHAN adv. (Reg.) Niciodată, nicicînd. – Magh. soha.

șohán și șuhán adv. (ung. soha). Trans. ș. a. (P. P.) Nicĭ-odată.

șoha av vz șohan

șuhan av vz șohan

șuhán, V. șohan.

șohan adv. – Niciodată. – Var. șuhan, șohănit. Mag. soha (Tiktin; Gáldi, Dict., 159). În Maram.

ȘOHAN adv. v. nicicând, niciodată.

șohan adv. v. NICICÎND. NICIODATĂ.

ȘOHAN adv. (Criș., Trans. N) Niciodată. O piatră pre alta încă nu va rămînea și șohan mai mult, nu să va zidi. C 1692, 516^v. Eu șohanu de cătră tine nu voiu fi îndoiatu. MISC. SEC. XVII, 15^v. Am un bărbat prăpăditu De lenea lui prea vestitu Șohan nu l-am îndrăgitu. CÎNTECE, 6^r; cf. MOL. 1695, 93^r; MISC. SEC. XVII, 81^v. Etimologie: magh. soha n[em], Cf. dănăoară [$nice~).

șóhan, (șuhan), adv. (reg.) Niciodată: „Eu să n-am noroc șohan” (Papahagi, 1925: 167). (Trans. de Nord, Maram.). – Din magh. soha n(em) „niciodată” (Scriban; Tiktin, Galdi, după DER; MDA).

șohan, (șuhan), adv. – (reg.) Niciodată: „Eu să n-am noroc șohan” (Papahagi, 1925: 167). (Trans. de Nord, Maram.). – Din magh. soha n(em) „niciodată” (Scriban; Tiktin, Galdi, cf. DER; DLRM, MDA).

șohan, (șuhan), adv. – Niciodată: „Eu să n-am noroc șohan” (Papahagi 1925: 167). – Din magh. soha „niciodată”.

șuhan, adv. – v. șohan („niciodată”).