3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOFRÁN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus).P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Șofrănel (1). – Din rus. șafran, pol. szafran.

ȘOFRÁN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus).P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Șofrănel (1). – Din rus. șafran, pol. szafran.

ȘOFRÁN s. n. 1. Mică plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din ale căror stigmate se extrage o substanță aromatică și colorantă, întrebuințată în medicină, în industrie etc. (Crocus sativus); substanță colorantă de culoare galbenă, extrasă din stigmatele acestei plante. Gospodinele adesea colorează untul cu șofran. PAMFILE, I. C. 23. Ca să aibă culoarea galbenă, multe femei pun în aluat zamă de șofran. ȘEZ. VII 34. 2. Mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și florile liliachii în formă de pîlnie (Colchium autumnale). – Variantă: șafrán (NEGRUZZI, S. II 37) s. n.

ȘOFRÁN ~i m. 1) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cultivată pentru substanța care se extrage din florile ei violete. 2) Substanță colorantă obținută din florile acestei plante și folosită în diferite scopuri (alimentare, industriale și medicinale). 3) și adjectival Soi de mere galbene, cu dungi portocalii-roșcate, care are miez suculent și gust dulce-acriu. /<sl. šafranu

șofran n. plantă bulboasă ale cării flori uscate și pulverizate servă la colorat (Crocus sativus). [Slav. ȘAFRANŬ].

șofrán m. ca plantă și n. ca văpsea (vsl. šafranŭ, d. ar. za’feran, turc. safran, ngr. safráni; fr. germ. safran). 1. O plantă iridee bulboasă din stigmatele florilor căreĭa se scoate o văpsea galbenă întrebuințată în bucătărie (la colorat pastele ca să înșele ochĭu), în industrie și în medicină ca stomahic și emenagog (crocus sativus). Țăranu (Țiganu, mocanu) nu știe ce e șofranu, țopîrlanu nu știe ce e traĭu de om cĭoplit. 2. Altă plantă, din familia compuselor, ale căreĭ florĭ daŭ o coloare tot galbenă, de unde-ĭ și vine numele, luat de la precedenta (cártamus tinctórius).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șofrán (șo-fran) s. m., pl. șofráni

șofrán s. m. (sil. -fran), pl. șofráni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOFRÁN s. v. brândușă, codălbiță, sfrâncioc, șofrănaș.

ȘOFRÁN s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) șofrănel, brândușă albă. 2. (Crocus moesiacus) brândușă galbenă. 3. (Crocus banaticus) șofrănel.

șofran s. v. BRÎNDUȘĂ. CODĂLBIȚĂ. SFRÎNCIOC. ȘOFRĂNAȘ.

ȘOFRAN s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) șofrănel, brîndușă albă. 2. (Crocus moesiacus) brîndușă galbenă. 3. (Crocus banaticus) șofrănel.

ȘOFRAN-VĂRGÁT s. v. brândușă.

șofran-vărgat s. v. BRÎNDUȘĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șofrán (-ni), s. m.1. Plantă din care se extrage o substanță galbenă (Crocus sativus). – 2. (S. n.) Substanță extrasă din această plantă. – Mr. șăfrane, megl. șăfran. Per. za ’fran, arab. za ’farān, prin intermediul sl. šafranŭ (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 383; Conev 46), cf. sb., bg., cr., slov., rus. šafran, ceh. šafrán, pol. szafran, ngr. σαφράνι, tc. safran.Der. șofrănaș, s. m. (plantă, Carthamus tinctorius); șofrănel, s. m. (plantă, Crocus banaticus); șofrăniu, adj. (galben); șofrăni, vb. (a vopsi cu șofran).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șofrán, șofrani, (șofron), s.m. – (bot.) Plantă cu flori albastre, liliachii, care înflorește toamna (Crocus sativus). – Din rus. șafran, pol. szafran (DEX); din vsl. šafranŭ (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; MDA) < arab. za feran (Scriban); cf. germ. Safran (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȘOFRAN subst. 1. – 1573 (Glos; 16 A III 25); -ești (ib.). 2. Șofranco, Ion Comișel (16 A III 90). 3. Safranu, A. Ion (Cat gr I) 4. Cf. Șofrac b. (17 A II 75, IV 120); -ești < subst. șofrac (Păs). 5. Cu schimb de term.- Șofrea 1579 (D Gorj) și Șofrat b. (16 A III 7).

CROCUS L., ȘOFRAN, CROCUS, fam. Iridaceae. Gen originar din regiunea mediteraneană, cca 80 specii, (cca 10-15 cm înălțime), bulboase, vivace. Bulb globulos (cca 5 cm diametru), alb la interior, acoperit la exterior de resturile tunicii uscate, fibroase, brun-roșietice. Frunze lungi, liniare, foarte înguste (cca 1 cm), care se acoperă una pe alta la bază, formînd o tulpină falsă, dezvoltîndu-șe în jurul unei flori solitare lung-pedunculate (cu stigmate filiforme), constituită din periantul format din 6 petale colorate, oblongi, dispuse. în clopot (tubul periantului foarte lung), de culoare albă, violetă, galbenă, roz sau panașate cu alb sau violet. Sînt specii care înfloresc primăvara si specii care înfloresc toamna (Pl. 25, fig. 147).

Crocus sativus L., « Șofran ». Specie, care înflorește toamna. Florile mari, erecte, liliachii, purpurii și chiar mov, mai închis spre bază, mari, globuloase, erect-campanulate, cu striuri purpurii și gîtul păros, stigmat mare, galben-portocaliu-strălucitor, depășește lungimea periantului după ce s-a ramificat în 3, stamine (3) păroase. Periant petaloid (cu 6 diviziuni lanceolate, ovale), monosepal, cu tub lung. Ovar cu 3 loji. Frunze (se dezvoltă în același timp cu florile) erecte, liniare. Bulb mare, globulos, de obicei turtit, în interior alb, la exterior brun-roșcat, datorită resturilor fibroase ale membranei.

Intrare: șofran
  • silabație: -fran
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șofran
  • șofranul
  • șofranu‑
plural
  • șofrani
  • șofranii
genitiv-dativ singular
  • șofran
  • șofranului
plural
  • șofrani
  • șofranilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Cf. șofran (DEX)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șafran
  • șafranul
  • șafranu‑
plural
  • șafrani
  • șafranii
genitiv-dativ singular
  • șafran
  • șafranului
plural
  • șafrani
  • șafranilor
vocativ singular
plural
Intrare: Șofran
Șofran nume propriu
nume propriu (I3)
  • Șofran
Intrare: șofran-vărgat
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șofran-vărgat
  • șofranul-vărgat
plural
genitiv-dativ singular
  • șofran-vărgat
  • șofranului-vărgat
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șofran banaticus Crocus variegatus șafran

  • 1. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ca să aibă culoarea galbenă, multe femei pun în aluat zamă de șofran. ȘEZ. VII 34.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Substanță colorantă extrasă din această plantă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Gospodinele adesea colorează untul cu șofran. PAMFILE, I. C. 23.
        surse: DLRLC
  • 2. botanică Mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și florile liliachii în formă de pâlnie; șofrănel (1.) (Colchium autumnale)..
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șofrănel

etimologie:

șofran-vărgat

etimologie: