2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

ȘOFER, șoferi, s. m. Persoană calificată pentru a conduce un autovehicul. – Din fr. chauffeur.

șofer sm [At: CADE / S și: (înv) ~feur / Pl: ~i / E: fr chauffeur] Persoană (cu calificare specială) care conduce un automobil sau un autobuz.

șoferie sf [At: V. ROM. septembrie 1954, 24 / E: șofer + -ie] 1 Meseria de șofer. 2 Școală de șoferi.

ȘOFER, șoferi, s. m. Persoană care conduce un automobil sau un autobuz. – Din fr. chauffeur.[1]

  1. În original, probabil incorect: Din fr. chauffer. — cata

ȘOFER, șoferi, s. m. Conducător de automobil. Am cerut chiar șoferului să meargă mai încet la șanțuri. CAMIL PETRESCU, U. N. 414. Șoferul închise motorul, sări jos și se repezi de deschise portierele. REBREANU, R. I 153. – Scris și: (după franțuzește) șofeur (C. PETRESCU, A. 369).

ȘOFER s.m. Conducător de automobil. [Cf. fr. chauffeur].

ȘOFER s. m. conducător de automobil. (< fr. chauffeur)

ȘOFERIE s. f. meseria de șofer. (< șofer + -ie)

șofer-încercător s. m. 1971 Șofer care încearcă autoturismele înainte de a fi vândute v. controlor-încercător (din șofer + încercător)

ȘOFER ~i m. Lucrător specializat în conducerea unui autovehicul. ~ de basculantă. /<fr. chauffeur

ȘOFERIE f. pop. 1) Tehnică a conducerii autovehiculelor. 2) Ocupație de șofer. [Art. șoferia; G.-D. șoferiei; Sil. -ri-e] /șofer + suf. ~ie

șofer m. conductor de automobil (= fr. chauffeur).

Ortografice DOOM

șofer s. m., pl. șoferi

șoferie s. f., art. șoferia, g.-d. șoferii, art. șoferiei

șofer s. m., pl. șoferi

șoferie s. f., art. șoferia, g.-d. șoferii, art. șoferiei

șofer s. m., pl. șoferi

șoferie s. f., art. șoferia, g.-d. șoferii, art. șoferiei

Sinonime

ȘOFER s. conducător. (~ de basculantă.)

ȘOFER s. conducător. (~ de basculantă.)

Intrare: șofer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șofer
  • șoferul
  • șoferu‑
plural
  • șoferi
  • șoferii
genitiv-dativ singular
  • șofer
  • șoferului
plural
  • șoferi
  • șoferilor
vocativ singular
  • șoferule
plural
  • șoferilor
Intrare: șoferie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoferie
  • șoferia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • șoferii
  • șoferiei
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șoferiesubstantiv feminin

  • 1. Meseria de șofer. MDN '00
etimologie:
  • șofer + -ie MDN '00

șofer, șoferisubstantiv masculin
șoferiță, șoferițesubstantiv feminin

  • 1. Persoană calificată pentru a conduce un autovehicul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN DCR2
    sinonime: conducător
    • format_quote Am cerut chiar șoferului să meargă mai încet la șanțuri. CAMIL PETRESCU, U. N. 414. DLRLC
    • format_quote Șoferul închise motorul, sări jos și se repezi de deschise portierele. REBREANU, R. I 153. DLRLC
    • 1.1. Șofer-încercător = șofer care încearcă autoturismele înainte de a fi vândute. DCR2
etimologie:
  • limba franceză chauffeur DEX '09 DEX '98 DN
  • Șofer + -iță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „șoferii” (48 clipuri)
Clipul 1 / 48