14 definiții pentru șoșon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOȘÓN, șoșoni, s. m. încălțăminte de iarnă (din pâslă, cauciuc etc.) care se poartă peste pantofi. – Din fr. chausson.

șoșon sm [At: CARAGIALE, O. I, 277 / Pl: ~i / E: fr chausson] (Mpl) 1 Încălțăminte protectoare de iarnă (din pâslă, cauciuc etc.) care se poartă peste pantofi sau peste ghete. 2 Încălțăminte de casă făcută din pâslă.

ȘOȘÓN, șoșoni, s. m. Încălțăminte de iarnă (din pâslă, cauciuc etc.) care se poartă peste pantofi. – Din fr. chausson.

ȘOȘÓN, șoșoni, s. m. (Mai ales la pl.) încălțăminte de iarnă (din pîslă, postav sau cauciuc) care se poartă peste ghete sau pantofi. Era oră mesei. Trecătorii se răsuceau în călcîiul șoșonilor, întorcînd spatele v intui ui, purtînd pachete, făcînd semne automobilelor să oprească. PETRESCU, C. V. 135. Poartă șoșoni pe toate anotimpurile și contra tuturor noroaielor. ANGHEL, PR. 35. ◊ (Neobișnuit) Pantof călduros de casă, făcut din pîslă. În halat și cu blana pe deasupra, încălțată în șoșonii ei de casă... o scoaseră în capul treptelor din față. DUMITRIU, B. F. 56.

ȘOȘÓN s.m. Încălțăminte de iarnă făcută din postav sau din cauciuc, care se poartă peste pantofi. ♦ Pantof de casă făcut din pâslă. [< fr. chausson].

ȘOȘÓN s. m. încălțăminte de iarnă din pâslă, cauciuc etc. care se poartă peste pantofi. ◊ încălțăminte de casă din pâslă. (< fr. chausson)

ȘOȘÓN ~i m. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte confecționat din pâslă sau din cauciuc, care se poartă peste pantofi, pentru a-i proteja de umezeală sau de noroi. /<fr. chausson

*șoșón m. (îld. șoson, d. fr. chausson, care vine d. chausse, lat. pop. *calcia, cl. cálceus, încălțăminte, d. calx, calcis, călcîĭ. V. călcîĭ). Încălțăminte de ĭarnă făcută din pîslă orĭ din postav și pele saŭ din caucĭuc. (Ceĭ de caucĭuc îs un fel de galoșĭ maĭ înalțĭ cu postav în partea de sus. Ceĭ cu talpa de pîslă se numeaŭ odinioară canvale).

șoșoni [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~nesc, șoșon / E: fo cf șoșoane] (Mun) 1-2 vti A șopti (1-2). 3 vrr A se sfătui cu voce scăzută. 4 vt A minți.

șoșoni m. pl. încălțăminte de iarnă (din postav sau postav și piele) ce se încalță peste ghete (= fr. chausson).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șoșón (-ni), s. m. – Încălțăminte impermeabilă pentru iarnă. Fr. chausson „cizmuliță”. Bg. šošon (Bernard 50) pare să provină din rom.

Intrare: șoșon
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoșon
  • șoșonul
  • șoșonu‑
plural
  • șoșoni
  • șoșonii
genitiv-dativ singular
  • șoșon
  • șoșonului
plural
  • șoșoni
  • șoșonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoșon

  • 1. Încălțăminte de iarnă (din pâslă, cauciuc etc.) care se poartă peste pantofi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Era ora mesei. Trecătorii se răsuceau în călcîiul șoșonilor, întorcînd spatele vîntului, purtînd pachete, făcînd semne automobilelor să oprească. PETRESCU, C. V. 135.
      surse: DLRLC
    • Poartă șoșoni pe toate anotimpurile și contra tuturor noroaielor. ANGHEL, PR. 35.
      surse: DLRLC
    • 1.1. neobișnuit Pantof călduros de casă, făcut din pâslă.
      surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • În halat și cu blana pe deasupra, încălțată în șoșonii ei de casă... o scoaseră în capul treptelor din față. DUMITRIU, B. F. 56.
        surse: DLRLC

etimologie: