ȘOȘON, șoșoni, s. m. (Mai ales la pl.) încălțăminte de iarnă (din pîslă, postav sau cauciuc) care se poartă peste ghete sau pantofi. Era oră mesei. Trecătorii se răsuceau în călcîiul șoșonilor, întorcînd spatele v intui ui, purtînd pachete, făcînd semne automobilelor să oprească. PETRESCU, C. V. 135. Poartă șoșoni pe toate anotimpurile și contra tuturor noroaielor. ANGHEL, PR. 35. ◊ (Neobișnuit) Pantof călduros de casă, făcut din pîslă. În halat și cu blana pe deasupra, încălțată în șoșonii ei de casă... o scoaseră în capul treptelor din față. DUMITRIU, B. F. 56.