15 definiții pentru șmotru smotru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr.

ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Înv.) Instrucție militară. ♦ P. ext. (Fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr.

ȘMÓTRU, șmotruri, s. n. (Învechit) Instrucție militară. Căpitanul Iordachi și-a adunat toți oamenii. a făcut puțin șmotru cu ei, ca să vadă că îi ține în mînă, și pe urmă a pornit în sus. CAMIL PETRESCU, O. I 56. Parcă-l văd ș-acuma luptîndu-se ca un zmeu. învățase șmotru mai bine decît mine. Era ager la cap și voinic la braț. GANE, N. I 55. Îl scula nebunul de Scheleti pe la miezul nopții din pat, de-l punea să facă șmotru ca la cazarmă. HOGAȘ, H. 61. – Variantă: smótru s. n.

ȘMÓTRU ~ri n. înv. 1) Pregătire militară intensă a ostașilor; muștru; instrucție. 2) fig. pop. Educație cu regim dur. /<rus. smotr

șmótru n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu smotru, d. rus. smotr, sîrb. smotra, revistă, inspecțiune, vsl. sŭ-motrĭ, scop. V. mutră). Vechĭ. Revistă militară, trecere în revistă a trupelor. Ucenie. Azĭ iron. Șmotreală, învățare de minte, disciplinare: acestor copiĭ le-ar trebui un șmotru.

șmótru, șmotruri, s.n. – Curățenie. – Din rus. smotru „inspecție militară” (Scriban, DEX, MDA) < sl. sǔ-motrǐ „scop” (Scriban).

smotru n. Mold. revistă militară, manevră: după ce ne-a făcut smotru GHICA. [Rus. SMOTRŬ].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șmótru (fam.) (șmo-tru) s. n., art. șmótrul; pl. șmótruri

șmótru s. n. (sil. -tru), art. șmótrul; pl. șmótruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘMÓTRU s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, inspecție, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.

șmotru s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANA. DOJENIRE. IMPUTARE. INSPECȚIE. INSTRUCȚIE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smótru s. n. – Exercițiu, instrucție militară. Var. șmotru. Rus. smotru (Cihac, II, 353; Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin). – Der. smotri, vb. (a face exercițiu, a exercita; a instrui, a pregăti, a învăța), din rus. smotrĕtĭ. În Mold.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șmotru, șmotruri s. n. 1. (înv.) instrucție militară. 2. instruire severă (în general). 3. mustrare, dojană. 4. bătaie. 5. curățenie, munci gospodărești.

clift de șmotru expr. persoană naivă / credulă.

Intrare: șmotru
  • silabație: șmo-tru
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șmotru
  • șmotrul
  • șmotru‑
plural
  • șmotruri
  • șmotrurile
genitiv-dativ singular
  • șmotru
  • șmotrului
plural
  • șmotruri
  • șmotrurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smotru
  • smotrul
  • smotru‑
plural
  • smotruri
  • smotrurile
genitiv-dativ singular
  • smotru
  • smotrului
plural
  • smotruri
  • smotrurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șmotru smotru

  • 1. învechit Instrucție militară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Căpitanul Iordachi și-a adunat toți oamenii... a făcut puțin șmotru cu ei, ca să vadă că îi ține în mînă, și pe urmă a pornit în sus. CAMIL PETRESCU, O. I 56.
      surse: DLRLC
    • Parcă-l văd ș-acuma luptîndu-se ca un zmeu. Învățase șmotru mai bine decît mine. Era ager la cap și voinic la braț. GANE, N. I 55.
      surse: DLRLC
    • Îl scula nebunul de Scheleti pe la miezul nopții din pat, de-l punea să facă șmotru ca la cazarmă. HOGAȘ, H. 61.
      surse: DLRLC

etimologie: