ȘIREGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau căruță). – Din magh. saraglya.

șireglă sf [At: KLEIN, D. 424 / V: (reg) hirig~, jireagă, șalogră (Pl: ~re), șar~, șarig~, șarug~, șăreaghie, șărig~, șăringă (Pl: ~ngi), șeligră, șer~, șerig~, șilegră (Pl: -re), șiligră (Pl: -re), ~eag-, ~eclă, ~gă, ~eghie (Pl: ~reghi, ~reghe), ~ezlă, ~rigă, ~rig~, șolegră (Pl: ~re), șoligră (Pl: ~re), șologră (Pl: ~re), șor~, șorig~, șorligă (Pl: ~igi), șorog~, șurog~ / Pl: ~le / E: mg saroglya (dal saraglya, soroglya, sarogja] 1 (Trs; Ban) Codârlă (la căruță sau la sanie). 2 (Trs; îe) A fi căzut din șarig~ A fi prost. 3 (Reg) Loitră. 4 (Reg) Grătar pentru nutreț fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. 5 (Reg; pex; îf șiriglă) Deschizătură în peretele grajdului prin care se dă nutreț vitelor. 6 (Trs; Mar) Împletitură de nuiele (în formă de ladă) fixată pe sanie, în care se transportă nutrețul. 7 (Trs) Targă folosită la transportarea pământului, a minereului aurifer etc. 8 (Reg) Năsălie. 9 (Reg) Roabă (de transport). 10 (Reg) Capră de lemn pentru transportarea plugului.

ȘIREGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau la căruță). – Din magh. saraglya.

ȘIREGLĂ, șiregle, s. f. (Regional) Parte a căruței constînd dintr-un fel de grătar (încovoiat), care închide loitrele în spate (cîteodată și în față) și care poate fi coborîtă sau ridicată după nevoie; codirlă. Nu se auzea decît fornăitul cailor legați de șireglele căruțelor. VORNIC, P. 219.

șiréglă, V. șeriglă.

șalogră sf vz șireglă

șareglă sf vz șireglă

șariglă sf vz șireglă

șaruglă sf vz șireglă

șăreaghie sf vz șireglă

șăriglă sf vz șireglă

șăringă sf vz șireglă

șeligră sf vz șireglă

șereglă sf vz șireglă

șeriglă sf vz șireglă

șilegră sf vz șireglă

șiligră sf vz șireglă

șireaglă sf vz șireglă

șireclă sf vz șireglă

șiregă sf vz șireglă

șireghie sf vz șireglă

șirezlă sf vz șireglă

șirigă sf vz șireglă

șiriglă sf vz șireglă

șolegră sf vz șireglă

șoligră sf vz șireglă

șologră sf vz șireglă

șoreglă sf vz șireglă

șoriglă sf vz șireglă

șorligă sf vz șireglă

șoroglă sf vz șireglă

șuroglă sf vz șireglă

șeríglă f., pl. e (ung. saraglya, saroglya, sereglje și taraglya, d. germ. schrägel, dim. d. schragen, suport, cavalet). Trans. Codirlă la car, corlată și alte lucrurĭ asemenea. – Și șo- și șireglă.

șoríglă, V. șeriglă.

șireglă (reg.) (desp. -re-glă) s. f., g.-d. art. șireglei; pl. șiregle

șireglă (reg.) (-re-glă) s. f., g.-d. art. șireglei; pl. șiregle

șireglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. șireglei; pl. șiregle

ȘIREGLĂ s. v. codârlă, fund, targă.

șireglă s. v. CODÎRLĂ. FUND. TARGĂ.

șireghie (-ii), s. f. – Codîrlă la car. – Var. șireche, șîreghe, șireglă, șiriglă, șeriglă. Mag. saroglya (Candrea, Gáldi, Dict., 158) sau sb. šareglje, šarage, din germ. Schragen, dial. Scharägel (Tiktin), cf. șiroadă.

șireglă, șiregle, s.f. (reg.) 1. partea de dinapoi a căruței sau carului; codârlă. 2. loitră. 3. grătar pentru nutreț fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. 4. (în forma: șiriglă) deschizătură în peretele grajdului, prin care se dă nutreț vitelor. 5. împletitură de nuiele, în formă de ladă, fixată pe sanie, în care se transportă nutrețul. 6. targă folosită la transportarea pământului, a minereului aurifer etc. 7. năsălie. 8. roabă de transport. 9. capră de lemn pentru transportarea plugului.

șireglă, s.f. – v. șereglă.

șoroglă, s.f. – v. șereglă („element din construcția carului”).

șoroglă, s.f. – v. șereglă.