3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Șipca (Pasul) f. trecătoare în Balcanii centrali, celebră prin lupta Rușilor și Turcilor din 1877.

ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., sb. šipka.

șipcă2 sf [At: CADE / Pl: șipci / E: ns cf șip2] (Iht; rar) Șip2 (Acipenser sturio).

șipcă1 sf [At: POLIZU / V: (reg) șipc sm / Pl: șipci / E: bg шипка, srb šipka] 1 (Pop) Bucată de lemn subțire și lungă, de obicei de formă paralelipipedică, folosită mai ales în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie Si: leaț. 2 (Reg; îe) A scoate (pe cineva) din șipci A enerva (6).

ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., scr. šipka.

ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Bucată de lemn lungă și subțire, de obicei paralelipipedică, folosită la diverse lucrări de tîmplărie sau de dulgherie. Atît de mult noroi era, că oamenii făceau o foarte complicată echilibristică spînzurîndu-se de șipcile gardurilor, ca să înainteze cu un pas și cu încă unul. PAS, Z. I 107. Șipcile se pot înlocui ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 127.

ȘÍPCĂ ~ci f. Scândură lungă și îngustă, de formă paralelipipedică, folosită în lucrări de tâmplărie și de dulgherie; leaț. ~ de fixare. /<bulg. šibka

șipcă f. șindrilă. [Serb. ȘIBKA].

șípcă f., pl. ĭ (bg. sîrb. šipka, vargă). Sud. Bucată de scîndură tăĭată în lung, lată de vre-o 2-3 centimetri și lungă de cîțĭ-va metri și care se întrebuințează la tavane tencuite ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șípcă s. f., g.-d. art. șípcii; pl. șipci

șípcă s. f., g.-d. art. șípcii; pl. șipci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘÍPCĂ s. leaț, (pop.) ostreț, (reg.) zăvor, (prin Bucov.) șarampoi, (Olt. și Munt.) ștachetă, (prin Olt. și Ban.) ștează, (Bucov.) șulumachi, (Mold.) taban, (prin Ban.) tiplu. (~ la un gard.)

ȘIPCĂ s. leaț, (pop.) ostreț, (reg.) zăvor, (prin Bucov.) șarampoi, (Olt. și Munt.) ștachetă, (prin Olt. și Ban.) ștează, (Bucov.) șulumachi, (Mold.) taban, (prin Ban.) tiplu. (~ la un gard.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șípcă (-ci), s. f. – Lemn subțire și lung de formă paralelipipedică. Bg., sb., slov. šipka, šibka (Tiktin; Candrea), din sl. šiba.Der. șipcui, vb. (a scoate șipci dintr-un trunchi; a umple cu șipci spațiile libere ale unei armături).

șípcă (-ci), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser sturio). – Var. șip. Rus. šip (Candrea).

Intrare: șipca
șipca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Șipca
Șipca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șipcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șipcă
  • șipca
plural
  • șipci
  • șipcile
genitiv-dativ singular
  • șipci
  • șipcii
plural
  • șipci
  • șipcilor
vocativ singular
plural

șipcă

  • 1. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: șipculiță 2 exemple
    exemple
    • Atît de mult noroi era, că oamenii făceau o foarte complicată echilibristică spînzurîndu-se de șipcile gardurilor, ca să înainteze cu un pas și cu încă unul. PAS, Z. I 107.
      surse: DLRLC
    • Șipcile se pot înlocui ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 127.
      surse: DLRLC

etimologie: