3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Șipca (Pasul) f. trecătoare în Balcanii centrali, celebră prin lupta Rușilor și Turcilor din 1877.

ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., sb. šipka.

șipcă2 sf [At: CADE / Pl: șipci / E: ns cf șip2] (Iht; rar) Șip2 (Acipenser sturio).

șipcă1 sf [At: POLIZU / V: (reg) șipc sm / Pl: șipci / E: bg шипка, srb šipka] 1 (Pop) Bucată de lemn subțire și lungă, de obicei de formă paralelipipedică, folosită mai ales în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie Si: leaț. 2 (Reg; îe) A scoate (pe cineva) din șipci A enerva (6).

ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., scr. šipka.

ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Bucată de lemn lungă și subțire, de obicei paralelipipedică, folosită la diverse lucrări de tîmplărie sau de dulgherie. Atît de mult noroi era, că oamenii făceau o foarte complicată echilibristică spînzurîndu-se de șipcile gardurilor, ca să înainteze cu un pas și cu încă unul. PAS, Z. I 107. Șipcile se pot înlocui ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 127.

ȘÍPCĂ ~ci f. Scândură lungă și îngustă, de formă paralelipipedică, folosită în lucrări de tâmplărie și de dulgherie; leaț. ~ de fixare. /<bulg. šibka

șípcă f., pl. ĭ (bg. sîrb. šipka, vargă). Sud. Bucată de scîndură tăĭată în lung, lată de vre-o 2-3 centimetri și lungă de cîțĭ-va metri și care se întrebuințează la tavane tencuite ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șipcă s. f., g.-d. art. șipcii; pl. șipci

șípcă s. f., g.-d. art. șípcii; pl. șipci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘÍPCĂ s. leaț, (pop.) ostreț, (reg.) zăvor, (prin Bucov.) șarampoi, (Olt. și Munt.) ștachetă, (prin Olt. și Ban.) ștează, (Bucov.) șulumachi, (Mold.) taban, (prin Ban.) tiplu. (~ la un gard.)

ȘIPCĂ s. leaț, (pop.) ostreț, (reg.) zăvor, (prin Bucov.) șarampoi, (Olt. și Munt.) ștachetă, (prin Olt. și Ban.) ștează, (Bucov.) șulumachi, (Mold.) taban, (prin Ban.) tiplu. (~ la un gard.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șípcă (-ci), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser sturio). – Var. șip. Rus. šip (Candrea).

șípcă (-ci), s. f. – Lemn subțire și lung de formă paralelipipedică. Bg., sb., slov. šipka, šibka (Tiktin; Candrea), din sl. šiba.Der. șipcui, vb. (a scoate șipci dintr-un trunchi; a umple cu șipci spațiile libere ale unei armături).

Intrare: șipca
șipca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Șipca
Șipca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șipcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șipcă
  • șipca
plural
  • șipci
  • șipcile
genitiv-dativ singular
  • șipci
  • șipcii
plural
  • șipci
  • șipcilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șipcă, șipcisubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: șipculiță
    • format_quote Atît de mult noroi era, că oamenii făceau o foarte complicată echilibristică spînzurîndu-se de șipcile gardurilor, ca să înainteze cu un pas și cu încă unul. PAS, Z. I 107. DLRLC
    • format_quote Șipcile se pot înlocui ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 127. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii