Definiția cu ID-ul 508129:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șipcă (-ci), s. f. – Lemn subțire și lung de formă paralelipipedică. Bg., sb., slov. šipka, šibka (Tiktin; Candrea), din sl. šiba. – Der. șipcui, vb. (a scoate șipci dintr-un trunchi; a umple cu șipci spațiile libere ale unei armături).