ȘIAC, (2) șiace, s. n. 1. Postav aspru din lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. 2. Sortiment de șiac (1). [Pl. și: șiacuri – Var.: (reg.) șeiac s. n.] – Din tc. șayak.

șiac sn [At: ASACHI, S. L. I, 170 / V: (reg) șai~, șaiag, șăi~, șăiag, șei~, șeiag, ~ag / Pl: ~ace și ~uri / E: tc șayak] 1 Postav aspru (din lână țigaie, de culoare închisă), țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. 2 (Pex) Haină confecționată din șiac (1).

ȘIAC, șiace, s. n. Postav aspru de lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. [Pl. și: șiacuri. – Var.: (reg.) șeiac s. n.] – Din tc. șayak.

ȘIAC, șiacuri, s. n. Postav aspru de lînă de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. De sub comanacul de șiac, virît pe urechi, pletele-i coboară încă negre. GALACTION, O. I 204. Un comanac nou, îmbrăcat în șiac cafeniu. HOGAȘ, M. N. 138. Ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru. EMINESCU, N. 48.- Variante: șaiac (I. IONESCU, D. 192), șăiac (GANE, N. III 29), șaiag (ALECSANDRI, P. III 589), șeiac (CREANGĂ, P. 110) s. n.

ȘIAC ~uri n. înv. 1) Țesătură aspră din lână, din care se confecționează haine bărbătești de iarnă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. 3) Haină confecționată dintr-o astfel de țesătură. [Sil.: și-ac; Pl. și: șiace] /< turc. șayak

șiác, V. șaĭac.

saiac^[1] sn vz șiac

șaiac sn vz șiac

șaiag sn vz șiac

șăiac sn vz șiac

șăiag sn vz șiac

șeiac sn vz șiac

șeiag sn vz șiac

șiag sn vz șiac

ȘAIAC s. n. v. șiac.

ȘAIAG s. n. v. șiac.

ȘĂIAC s. n. v. șiac.

șăiac n. Mold. varietate de aba, făcută de maici din lâna roșie a țigăilor, servind mai ales pentru haine călugărești: șăiacul poate fi negru, sur sau cafeniu. [Turc. ȘAIAK, un fel de serjă].

șaĭác (vechĭ) și șiĭác (scris și șiác), n., pl. urĭ (turc. șaĭak, sîrb. sajak, bg. šaek). Un fel de postav călugăresc negru, cafeniŭ saŭ sur făcut din lînă țigaĭe. V. aba.

!șiac s. n., (sorturi) pl. șiacuri (desp. și-a-)

șiac s. n., (sorturi) pl. șiace/șiacuri

șiac s. n.,(sorturi) pl. șiace/șiacuri

șeiac.