ȘÍȚĂ, șițe, s. f. (Reg.) Bucată subțire de lemn asemănătoare cu șindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptușirea și acoperirea caselor țărănești, a cabanelor etc.; p. ext. șindrilă. – Din sb. štica.

ȘÍȚĂ, șițe, s. f. Bucată subțire de lemn asemănătoare cu șindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptușirea și acoperirea caselor țărănești, a cabanelor etc.; p. ext. șindrilă. – Din scr. štica.

ȘÍȚĂ, șițe, s. f. 1. Șindrilă. V. draniță. Stropeau șița și tabla cu găleți cu apă... tocmai din vadul Dîmboviței. CAMIL PETRESCU, O. II 228. Șița de sub șură poți s-o vinzi. CARAGIALE, O. I 256. 2. (Regional) Stuf. Stuhul, stuful, șița, pănușița trăiește prin băhnuri și ape. ȘEZ. XV 129.

ȘÍȚĂ ~e f. Bucată de lemn, asemănătoare cu șindrila, folosită pentru acoperitul caselor țărănești. /<sb. štica, bulg. štița

șiță f. un fel de șindrilă: acoperiș de șițe. [Cf. serb. ȘTIȚA, scândurică].

șíță f., pl. e (cp. cu sîrb. štica, scîndurică). Munt. Draniță, șindilă mare (100-150 c.m.): casă acoperită cu șiță. – Și șisă (Trans.). V. prăștilă.

șíță (reg.) s. f., g.-d. art. șíței; pl. șíțe

șíță s. f., g.-d. art. șíței; pl. șíțe

ȘÍȚĂ s. (Mold., Bucov. și Maram.) draniță. (Casă acoperită cu ~.)

ȘIȚĂ s. (Mold., Bucov. și Maram.) draniță. (Casă acoperită cu ~.)

șíță (-țe), s. f. – Un fel de șindrilă folosită la acoperitul caselor. – Var. Trans. șisă. Sb., cr. štica (Cihac, II, 389; Conev 85). – Der. șițui, vb. (a acoperi cu șiță); șițar, s. m. (Trans., șindrilar).

șíță², s.f. (reg.) numele unei plante asemănătoare cu rogozul.

șíță¹, șíțe, s.f. (reg.) 1. șindrilă lungă (scândură de brad sau de fag îngustă și subțire). 2. (în forma: șisă) fuscel (la războiul de țesut), vergea, joardă. 3. (în forma: șisă) tindeche (la războiul de țesut).

șíță, șițe, s.f. – Scândură mică de lemn de brad, subțire (de 50 x 10 cm), care se așază ca solzii de pește (fără șanț) și cu care se acoperă casele, șurile, găbănașul, gardurile. Diferă de șindrilă / draniță, care este prevăzută cu șanț. – Din scr. štica „scândurică” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Conev, cf. DER; DEX).

șíță, -e, s.f. – Scândură mică de lemn de brad, subțire (de 50x10 cm), care se așează ca solzii de pește (fără șanț) și cu care se acoperă casele, șurile, găbănașul, gadurile. Diferă de șindrilă/draniță, care este prevăzută cu șanț. – Scr. štica (Cihac cf. DER, DEX).