ȘIȚĂ, șițe, s. f. (Reg.) Bucată subțire de lemn asemănătoare cu șindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptușirea și acoperirea caselor țărănești, a cabanelor etc.; p. ext. șindrilă. – Din sb. štica.

șiță¹ sf [At: KLEIN, D. 424 / V: (reg) șisă / Pl: -țe / E: ns cf bg шица, srb štica] 1 (Reg; adesea csc) Șindrilă (1) lungă. 2 (Trs; îf șisă) Fuscel (la războiul de țesut). 3 (Reg; îaf) Tindeche (la războiul de țesut).

șiță² sf [At: ȘEZ. XV, 129 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Plantă asemănătoare cu rogozul, nedefinită mai îndeaproape.

ȘIȚĂ, șițe, s. f. Bucată subțire de lemn asemănătoare cu șindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptușirea și acoperirea caselor țărănești, a cabanelor etc.; p. ext. șindrilă. – Din scr. štica.

ȘIȚĂ, șițe, s. f. 1. Șindrilă. V. draniță. Stropeau șița și tabla cu găleți cu apă... tocmai din vadul Dîmboviței. CAMIL PETRESCU, O. II 228. Șița de sub șură poți s-o vinzi. CARAGIALE, O. I 256. 2. (Regional) Stuf. Stuhul, stuful, șița, pănușița trăiește prin băhnuri și ape. ȘEZ. XV 129.

ȘIȚĂ ~e f. Bucată de lemn, asemănătoare cu șindrila, folosită pentru acoperitul caselor țărănești. /<sb. štica, bulg. štița

șiță f. un fel de șindrilă: acoperiș de șițe. [Cf. serb. ȘTIȚA, scândurică].

șíță f., pl. e (cp. cu sîrb. štica, scîndurică). Munt. Draniță, șindilă mare (100-150 c.m.): casă acoperită cu șiță. – Și șisă (Trans.). V. prăștilă.

șisă sf vz șiță¹

șísă f., pl. e. V. șiță.

șiță (reg.) s. f., g.-d. art. șiței; pl. șițe

șiță (reg.) s. f., g.-d. art. șiței; pl. șițe

șiță s. f., g.-d. art. șiței; pl. șițe

șiță (-țe), s. f. – Un fel de șindrilă folosită la acoperitul caselor. – Var. Trans. șisă. Sb., cr. štica (Cihac, II, 389; Conev 85). – Der. șițui, vb. (a acoperi cu șiță); șițar, s. m. (Trans., șindrilar).

ȘIȚĂ s. (Mold., Bucov. și Maram.) draniță. (Casă acoperită cu ~.)

ȘIȚĂ s. (Mold., Bucov. și Maram.) draniță. (Casă acoperită cu ~.)

șiță², s.f. (reg.) numele unei plante asemănătoare cu rogozul.

șiță¹, șițe, s.f. (reg.) 1. șindrilă lungă (scândură de brad sau de fag îngustă și subțire). 2. (în forma: șisă) fuscel (la războiul de țesut), vergea, joardă. 3. (în forma: șisă) tindeche (la războiul de țesut).

șíță, șițe, s.f. Scândură mică de lemn de brad, subțire, cu care se acoperă casele, șurile, găbănașul, gardurile; diferă de șindrilă / draniță (care este prevăzută cu șanț). – Din scr. štica „scândurică” (Șăineanu, DEX).

șiță, șițe, s.f. – Scândură mică de lemn de brad, subțire (de 50 x 10 cm), care se așază ca solzii de pește (fără șanț) și cu care se acoperă casele, șurile, găbănașul, gardurile. Diferă de șindrilă / draniță, care este prevăzută cu șanț. – Din scr. štica „scândurică” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Conev, cf. DER; DEX).

șiță, -e, s.f. – Scândură mică de lemn de brad, subțire (de 50x10 cm), care se așează ca solzii de pește (fără șanț) și cu care se acoperă casele, șurile, găbănașul, gadurile. Diferă de șindrilă/draniță, care este prevăzută cu șanț. – Scr. štica (Cihac cf. DER, DEX).