9 definiții pentru phragmites


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUF, stufuri, s. n. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunzele lanceolate și cu florile violete sau gălbui, dispuse în panicule terminale, folosită la acoperitul caselor, ca materie primă pentru obținerea celulozei, a hârtiei etc.; trestie (Phragmites communis). ♦ (Rar) Desiș; tufiș, boschet. [Var.: (reg.) stuh s. n.] – Lat. *styphus (= stypa + typyhe).

TRÉSTIE, trestii, s. f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă; a) plantă erbacee care crește până la 4 sau 5 m înălțime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui și cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice, a cărei tulpină se întrebuințează la împletituri, îngrădituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ◊ Trestie de câmp(uri) (sau mică, noduroasă) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și puternică, cu frunze lungi și înguste, cu inflorescența un panicul, cultivată în țările calde ca plantă industrială, pentru fabricarea zahărului (Saccharum officinale). ◊ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina foarte lungă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane și împletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ.

STUF ~uri n. Plantă erbacee acvatică cu tulpina erectă, înaltă, inflexibilă, cu frunze lanceolate, foarte lungi și cu flori grupate în panicule, folosită, mai ales, ca material de construcție. /<lat. stuphus

TRÉSTIE ~i f. Plantă erbacee cu tulpina lemnoasă, cilindrică, cu frunze de culoare verde-albăstruie și flori verzi-gălbui, cu pete violete. ◊ ~-de-zahăr plantă cultivată în țările calde pentru sucul dulce din care se fabrică zahăr. ~ mică (sau noduroasă) trestie cu flori verzi-deschise, violete sau purpurii, care crește pe malul râurilor, prin fânațuri și la marginea pădurii. ~ de mare, ~ spaniolă plantă înrudită cu palmierul, cu tulpina înaltă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane, vergi și împletituri. [G.-D. trestiei; Sil. -ti-e] /<sl. tresti


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tréstie s. f. (sil. -ti-e), art. tréstia (sil. -ti-a) g.-d. art. tréstiei; pl. tréstii, art. tréstiile (sil, -ti-i)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STUF s. (BOT.; Phragmites communis sau australis) papură, pipirig, trestie, (Transilv. și Maram.) nadă.

STUF s. v. crâng, desiș, hățiș, stufăriș, trestie-de-câmp, tufăriș, tufiș.

TRÉSTIE s. (BOT.) 1. (Phragmites communis sau australis) v. stuf. 2. trestie-de-câmp (Calamagrostis epigeios) = (reg.) pănușiță, stuf, iarbă-roșie, trestie-mică, trestie-noduroasă.

Intrare: phragmites
phragmites termen biologic
termen biologic (I2)
  • phragmites