14 definiții pentru șfichiuitură sfichiuitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘFICHIUITÚRĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i] – Șfichiui + suf. -tură.

șfichiuitu sf [At: GHICA, S. 316 / P: ~chiu-i~ / V: (reg) sfichiit~ sf, (rar) ~chiiut~ / Pl: ~ri / E: șfichiui + -tură] (Pop) 1 Lovitură dată cu șfichiul (3). 2 (Pex) Șfichiuire (1). 3 (Pex) Biciuire (2). 4 (Fig) Îndemnare. 5 (Fig) Persiflare.

ȘFICHIUITÚRĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tură.

ȘFICHIUITÚRĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul biciului; fig. vorbă ironică, aluzie răutăcioasă; înțepătură. După ce mă făcea cu ou și cu oțet, îmi mai trăgea vreo cîteva șfichiuituri. GHICA, la TDRG.

ȘFICHIUITÚRĂ ~i f. 1) Lovitură de șfichi. 2) fig. Vorbă usturătoare. [Sil. -chiu-i-] /a șfichiui + suf. ~tură

șfichĭuitúră f., pl. ĭ. Vorbă pin care șfichĭuĭeștĭ. – Și sf- și sfl-.

sfichiitu sf vz șfichiuitură

sfichiuitu sf vz șfichiuitură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șfichiuitúră (-chiu-i-) s. f., g.-d. art. șfichiuitúrii; pl. șfichiuitúri

șfichiuitúră s. f. (sil. -chiu-i-), g.-d. art. șfichiuitúrii; pl. șfichiuitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘFICHIUITÚRĂ s. biciuire, șfichiuire, (rar) biciuială. (~ cailor.)

ȘFICHIUITÚRĂ s. v. ironie, persiflare, zeflemea.

ȘFICHIUITU s. biciuire, șfichiuire, (rar) biciuială. (~ cailor.)

șfichiuitu s. v. IRONIE. PERSIFLARE. ZEFLEMEA.

Intrare: șfichiuitură
șfichiuitură substantiv feminin
  • silabație: șfi-chiu-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șfichiuitu
  • șfichiuitura
plural
  • șfichiuituri
  • șfichiuiturile
genitiv-dativ singular
  • șfichiuituri
  • șfichiuiturii
plural
  • șfichiuituri
  • șfichiuiturilor
vocativ singular
plural
sfichiuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfichiuitură
  • sfichiuitura
plural
  • sfichiuituri
  • sfichiuiturile
genitiv-dativ singular
  • sfichiuituri
  • sfichiuiturii
plural
  • sfichiuituri
  • sfichiuiturilor
vocativ singular
plural

șfichiuitură sfichiuitură

etimologie:

  • Șfichiui + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98