2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERUÍRE, șeruiri, s. f. Acțiunea de a șerui și rezultatul ei. – V. șerui.

ȘERUÍRE, șeruiri, s. f. Acțiunea de a șerui și rezultatul ei. – V. șerui.

șeruire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: șerui2] (Tăb) Curățare a pieilor de resturile de carne, înainte de a le pune la argăseală.

ȘERUÍRE, șeruiri, s. f. Acțiunea de a șerui și rezultatul ei.

*ȘERUIRE s.f. (Mold.) Zugrăvire, pictură. Palaturile și saraiurile lui ceale minunate și de piatră încolțurată zidite și șeruiri de săpături iscusite și cu tot fealiul de marmure scumpă ghizdav pardosite. CD 1698, 10v; cf. CD 1770, 11v. ◊ Fig. Pre Ptolomei . . . în cele mai multe să fie greșit îl arată și mai ales în șiruirea ostrovului Thulé. CANTEMIR, HR., s.v. șiruire1. Variante: șiruire (CANTEMIR, HR., s.v. șiruire1). Etimologie: șerui. Vezi și șar, șerui, șeruitură.

ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren.

ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren.

șerui2 vt [At: DM / Pzi: ~esc / E: ger scharren] (Tăb; c. i. piei) A curăța de resturile de carne, înainte de a le pune la argăseală Si: a descărna (2).

șerui1 vt [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 90r/32 / V: (îvr) șir~ / Pzi: ~esc / E: șar2 + -ui cf slv шаровати] (Îvr) 1 A desena (1). 2 A picta. 3 (Pex) A descrie (1).

ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța o piele jupuită de resturile de carne pe care Ie mai are, înainte de a o pune la argăseală; a descărna.

A ȘERUÍ ~iésc tranz. (piei proaspat jupuite) A curăța de resturile de carne (înainte de a le pune la dubit). /cf. sl. šarovati

*ȘERUI vb. (Mold., Ban.) A zugrăvi, a picta, a desena. A: Șeruiaște cruce naintea dvernițelor besearicii. DOSOFTEI, MOL. Mearsi roaba de-au arătat șeruind chipul [bisericii] pre pămînt. DOSOFTEI, VS. Carele. . . forma și chipul avuției fiilor tăi au șeruit și adevărat o au zugrăvit. CD 1698, 22r; cf. CD 1770, 26r. ◊ Fig. Cu frumoase stihuri biruința aceasta precum au fost, o șeruiaște. CANTEMIR, HR. C: Sheruiĕsk. AC, 367. Etimologie: șar + suf. -ui. Cf. sl. šarovati. Vezi și șar, șeruire, șeruitură.

șeruĭésc v. tr. (vsl. šerovatĭ, -rvĭon, a picta. V. șar 1). Vechĭ. (Cant. Dos.). Desemnez, zugrăvesc. – Și șir- (Cant.).

3) șiruĭésc v. tr. V. șeruĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șeruíre s. f., g.-d. art. șeruírii; pl. șeruíri

șeruíre s. f., g.-d. art. șeruírii; pl. șeruíri

șeruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeruiésc, imperf. 3 sg. șeruiá; conj. prez. 3 șeruiáscă

șeruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeruiésc, imperf. 3 sg. șeruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șeruiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘERUIRE s. cărnosire, descărnare, (reg.) cărnuire. (~ a pieilor, în industria tăbăcăriei.)

ȘERUI vb. a cărnosi, a descărna, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.)

arată toate definițiile

Intrare: șeruire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeruire
  • șeruirea
plural
  • șeruiri
  • șeruirile
genitiv-dativ singular
  • șeruiri
  • șeruirii
plural
  • șeruiri
  • șeruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șerui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șerui
  • șeruire
  • șeruit
  • șeruitu‑
  • șeruind
  • șeruindu‑
singular plural
  • șeruiește
  • șeruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șeruiesc
(să)
  • șeruiesc
  • șeruiam
  • șeruii
  • șeruisem
a II-a (tu)
  • șeruiești
(să)
  • șeruiești
  • șeruiai
  • șeruiși
  • șeruiseși
a III-a (el, ea)
  • șeruiește
(să)
  • șeruiască
  • șeruia
  • șerui
  • șeruise
plural I (noi)
  • șeruim
(să)
  • șeruim
  • șeruiam
  • șeruirăm
  • șeruiserăm
  • șeruisem
a II-a (voi)
  • șeruiți
(să)
  • șeruiți
  • șeruiați
  • șeruirăți
  • șeruiserăți
  • șeruiseți
a III-a (ei, ele)
  • șeruiesc
(să)
  • șeruiască
  • șeruiau
  • șerui
  • șeruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șeruire

etimologie:

  • vezi șerui
    surse: DEX '09 DEX '98

șerui

etimologie: