*ȘERUIRE s.f. (Mold.) Zugrăvire, pictură. Palaturile și saraiurile lui ceale minunate și de piatră încolțurată zidite și șeruiri de săpături iscusite și cu tot fealiul de marmure scumpă ghizdav pardosite. CD 1698, 10^v; cf. CD 1770, 11^v. ◊ Fig. Pre Ptolomei . . . în cele mai multe să fie greșit îl arată și mai ales în șiruirea ostrovului Thulé. CANTEMIR, HR., s.v. șiruire¹. Variante: șiruire (CANTEMIR, HR., s.v. șiruire¹). Etimologie: șerui. Vezi și șar, șerui, șeruitură.