10 definiții pentru șeruire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERUIRE, șeruiri, s. f. Acțiunea de a șerui și rezultatul ei. – V. șerui.

ȘERUIRE, șeruiri, s. f. Acțiunea de a șerui și rezultatul ei. – V. șerui.

șeruire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: șerui2] (Tăb) Curățare a pieilor de resturile de carne, înainte de a le pune la argăseală.

ȘERUIRE, șeruiri, s. f. Acțiunea de a șerui și rezultatul ei.

*ȘERUIRE s.f. (Mold.) Zugrăvire, pictură. Palaturile și saraiurile lui ceale minunate și de piatră încolțurată zidite și șeruiri de săpături iscusite și cu tot fealiul de marmure scumpă ghizdav pardosite. CD 1698, 10v; cf. CD 1770, 11v. ◊ Fig. Pre Ptolomei . . . în cele mai multe să fie greșit îl arată și mai ales în șiruirea ostrovului Thulé. CANTEMIR, HR., s.v. șiruire1. Variante: șiruire (CANTEMIR, HR., s.v. șiruire1). Etimologie: șerui. Vezi și șar, șerui, șeruitură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șeruire s. f., g.-d. art. șeruirii; pl. șeruiri

șeruire s. f., g.-d. art. șeruirii; pl. șeruiri

șeruire s. f., g.-d. art. șeruirii; pl. șeruiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘERUIRE s. cărnosire, descărnare, (reg.) cărnuire. (~ a pieilor, în industria tăbăcăriei.)

Intrare: șeruire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeruire
  • șeruirea
plural
  • șeruiri
  • șeruirile
genitiv-dativ singular
  • șeruiri
  • șeruirii
plural
  • șeruiri
  • șeruirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șeruire, șeruirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi șerui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.