14 definiții pentru șaibă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurabarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. – Din germ. Scheibe.

ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurubarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. – Din germ. Scheibe.

ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se pune între un șurub și obiectul respectiv, pentru a menține șurubul fix. V. rondelă. Un țăran căruia-i pierise porcul îi cerea sodă ca să facă săpun... altuia îi trebuia o șaibă. GALAN, B. I 50. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax și peste care se petrece cureaua de transmisie.

ȘÁIBĂ s. f. 1. mică piesă metalică, plată și găurită la mijloc, care se montează între șurub și piuliță. 2. roată de transmisie fără spițe. (< germ. Scheibe)

ȘÁIBĂ ~e f. 1) Piesă mică, subțire și rotundă, cu gaură la mijloc, care se introduce între șurub și piuliță, pentru a asigura o îmbinare mai bună; rondelă. ~ acționată. 2) Roată pe care se îmbracă cureaua de transmisie. ~ de siguranță. /<germ. Scheibe

șáĭbă f., pl. e (germ. scheibe). Disc, maĭ ales găurit la mijloc, întrebuințat la mașinăriĭ. V. străgălie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șáibă s. f., g.-d. art. șáibei; pl. șáibe

șáibă s. f., g.-d. art. șáibei; pl. șáibe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘÁIBĂ s. v. semn, țintă.

ȘAIBĂ s. (TEHN.) placă turnantă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șáibă s.f. (reg.) teaca baionetei.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a trage la șaibă expr. 1. a se speti muncind, a trudi din greu. 2. a face o muncă brută.

Intrare: șaibă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaibă
  • șaiba
plural
  • șaibe
  • șaibele
genitiv-dativ singular
  • șaibe
  • șaibei
plural
  • șaibe
  • șaibelor
vocativ singular
plural

șaibă

  • 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurubarea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: rondelă un exemplu
    exemple
    • Un țăran căruia-i pierise porcul îi cerea sodă ca să facă săpun... altuia îi trebuia o șaibă. GALAN, B. I 50.
      surse: DLRLC
  • 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00

etimologie: