3 intrări

26 de definiții

din care

Explicative DEX

ȘIȘCĂ s. f. (Reg.) Tocătură de paie sau de coceni folosită pentru hrana vitelor. – Din ucr. sička.

ȘIȘCĂ s. f. (Reg.) Tocătură de paie sau de coceni folosită pentru hrana vitelor. – Din ucr. sička.

sicică sf vz șișcă1

sișcă sf vz șișcă1

șeșc sn vz șișcă2

șișcă3 sf [At: LB / Pl: ~ște, ~ști / E: nct] (Reg) Vrăjitoare.

șișcă1 sf [At: LB 629 / V: (reg) ci~, secică, sicică, si~, șaș~, șiscă / Pl: (2) ~ti / E: ucr січка, mg szecska] (Reg) 1 Tocătură de paie1 sau de coceni folosită ca nutreț Si: (reg) șișcătură. 2 Mașină de tocat paie1 sau coceni Si: (reg) șișcalău, șișcorniță.

ȘIȘCĂ1 s. f. (Mold., cu sens colectiv) Paie tocate mărunt pentru hrana vitelor. Niște paie făcute șișcă. CAMILAR, N. II 343.

ȘIȘCĂ2, șiște, s. f. (Regional) Femeie care face vrăji; vrăjitoare; năzdrăvană. Dar șișca de Joimăriță miroasă bine și tot știe ce-au făcut ele. PAMFILE, M. R. I 105.

ȘIȘCĂ1 s. f. (Reg.) Paie tocate mărunt pentru hrana vitelor. – Ucr. sička.

ȘIȘCĂ2, șiște, s. f. (Reg.) Vrăjitoare. – Comp. sb. šiška „hîrcă”.

ȘIȘCĂ șiști f. reg. Nutreț constând din paie sau coceni mărunțiți. /<ucr. sițka, ung. szecska

șișcă f. Tr. vrăjitoare bătrână. [Abstras din rus. ȘIȘKATI, a șopti: babele șoptesc fermecele (căci, rostite pe înțeles, ele și-ar pierde eficacitatea)].

șișcă f. paie tocate. [Rus. SIEČKA].

2) șíșcă f., pl. ca ceașcă (rus. sĭečka, cuțit de tăĭat varza, paĭe tocate. V. săcĭ). Mold. Tocătoare, mașină de tocat paĭe, cocenĭ ș. a. Tocătura făcută cu această mașină. – Și șișcórniță.

1) șíșcă f., pl. ca ceașcă (sîrb. šiškati, a adormi, šuškati, a șopti, a murmura, a boscorodi, pin aluz. la vorba vrăjitoarelor). Trans. Munt. vest. Vrăjitoare. V. bahorniță.

Ortografice DOOM

șișcă (reg.) s. f., g.-d. art. șiștii

șișcă (reg.) s. f., g.-d. art. șiștii

șișcă s. f., g.-d. art. șiștii

Etimologice

șișcă (-ci), s. f. – (Trans.) Vrăjitoare. Sb. šiška, din sb. šuškati „a bombăni” (Cihac, II, 389; Tiktin). – Der. șișcoi, s. m. (Trans., vrăjitor); șișcărie, s. f. (Trans., vrăjitorie); șișcav, adj. (Trans., Olt., sîsîit); șișcăvi, vb. (a sîsîi). Șiștav, adj. (atrofiat, ofilit), der. șiștăvi, vb. refl. (a se atrofia; a se strînge, a se reduce) ar putea fi același cuvînt, deși semantic nu este clar (după Scriban, din bg. šiškav „corpolent”, spunîndu-se la început, despre grîul cu paie multe și spic sărac); cf. sitav, adj. (micșorat, împuținat), în Delavrancea, scriitor uneori destul de incorect; sitivi, vb. (a striga în gura mare), pe care Cihac, II, 345, îl lega de sl. sipnąti „a răguși”.

Enciclopedice

Șișca v. Șișman 4.

Sinonime

ȘIȘCĂ s. v. babă, tocător, vrăjitoare.

șișcă s. v. BABĂ. TOCĂTOR. VRĂJITOARE.

Regionalisme / arhaisme

șișcă4 s.f. (reg.) păr lăsat pe frunte (la oameni și animale).

șișcă3 s.f. (reg.) nume dat mai multor plante: trestie (de baltă, de câmp), papură, iarbă rea.

șíșcă, s.f. (reg.) Mașină de tocat coceni pentru furaje (în Maram. din dreapta Tisei). – Din ucr. sička (MDA); din rus. siečka „cuțit de tăiat varză” (Scriban); din magh. szecska (MDA).

șișcă, s.f. – (reg.) Mașină de tocat coceni pentru furaje (Biserica Albă). – Din ucr. sička (DEX, DLRM, MDA); din rus. siečka „cuțit de tăiat varză” (Șăineanu, Scriban); din magh. szecska (MDA).

Intrare: Șișca
Șișca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Șișca
Intrare: șișcă (tocătură)
șișcă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: NODEX
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șișcă
  • șișca
plural
  • șiști
  • șiștile
genitiv-dativ singular
  • șiști
  • șiștii
plural
  • șiști
  • șiștilor
vocativ singular
plural
Intrare: șișcă (vrăjitoare)
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șișcă
  • șișca
plural
  • șiște
  • șiștele
genitiv-dativ singular
  • șiște
  • șiștei
plural
  • șiște
  • șiștelor
vocativ singular
  • șișcă
  • șișco
plural
  • șiștelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șișcă, șiștisubstantiv feminin

  • 1. regional Tocătură de paie sau de coceni folosită pentru hrana vitelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Niște paie făcute șișcă. CAMILAR, N. II 343. DLRLC
etimologie:

șișcă, șiștesubstantiv feminin

  • 1. Femeie care face vrăji; năzdrăvană. DLRLC
    • format_quote Dar șișca de Joimăriță miroasă bine și tot știe ce-au făcut ele. PAMFILE, M. R. I 105. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.