sicică sf vz șișcă¹

sișcă sf vz șișcă¹

șeșc sn vz șișcă²

șișcă³ sf [At: LB / Pl: ~ște, ~ști / E: nct] (Reg) Vrăjitoare.

șișcă¹ sf [At: LB 629 / V: (reg) ci~, secică, sicică, si~, șaș~, șiscă / Pl: (2) ~ti / E: ucr січка, mg szecska] (Reg) 1 Tocătură de paie¹ sau de coceni folosită ca nutreț Si: (reg) șișcătură. 2 Mașină de tocat paie¹ sau coceni Si: (reg) șișcalău, șișcorniță.

ȘIȘCĂ¹ s. f. (Mold., cu sens colectiv) Paie tocate mărunt pentru hrana vitelor. Niște paie făcute șișcă. CAMILAR, N. II 343.

ȘIȘCĂ², șiște, s. f. (Regional) Femeie care face vrăji; vrăjitoare; năzdrăvană. Dar șișca de Joimăriță miroasă bine și tot știe ce-au făcut ele. PAMFILE, M. R. I 105.

ȘIȘCĂ¹ s. f. (Reg.) Paie tocate mărunt pentru hrana vitelor. – Ucr. sička.

ȘIȘCĂ², șiște, s. f. (Reg.) Vrăjitoare. – Comp. sb. šiška „hîrcă”.

ȘIȘCĂ șiști f. reg. Nutreț constând din paie sau coceni mărunțiți. /<ucr. sițka, ung. szecska

șișcă f. Tr. vrăjitoare bătrână. [Abstras din rus. ȘIȘKATI, a șopti: babele șoptesc fermecele (căci, rostite pe înțeles, ele și-ar pierde eficacitatea)].

șișcă f. paie tocate. [Rus. SIEČKA].

2) șíșcă f., pl. ca ceașcă (rus. sĭečka, cuțit de tăĭat varza, paĭe tocate. V. săcĭ). Mold. Tocătoare, mașină de tocat paĭe, cocenĭ ș. a. Tocătura făcută cu această mașină. – Și șișcórniță.

1) șíșcă f., pl. ca ceașcă (sîrb. šiškati, a adormi, šuškati, a șopti, a murmura, a boscorodi, pin aluz. la vorba vrăjitoarelor). Trans. Munt. vest. Vrăjitoare. V. bahorniță.

șișcă (reg.) s. f., g.-d. art. șiștii

șișcă (reg.) s. f., g.-d. art. șiștii

șișcă s. f., g.-d. art. șiștii

șișcă (-ci), s. f. – (Trans.) Vrăjitoare. Sb. šiška, din sb. šuškati „a bombăni” (Cihac, II, 389; Tiktin). – Der. șișcoi, s. m. (Trans., vrăjitor); șișcărie, s. f. (Trans., vrăjitorie); șișcav, adj. (Trans., Olt., sîsîit); șișcăvi, vb. (a sîsîi). Șiștav, adj. (atrofiat, ofilit), der. șiștăvi, vb. refl. (a se atrofia; a se strînge, a se reduce) ar putea fi același cuvînt, deși semantic nu este clar (după Scriban, din bg. šiškav „corpolent”, spunîndu-se la început, despre grîul cu paie multe și spic sărac); cf. sitav, adj. (micșorat, împuținat), în Delavrancea, scriitor uneori destul de incorect; sitivi, vb. (a striga în gura mare), pe care Cihac, II, 345, îl lega de sl. sipnąti „a răguși”.

Șișca v. Șișman 4.

ȘIȘCĂ s. v. babă, tocător, vrăjitoare.

șișcă s. v. BABĂ. TOCĂTOR. VRĂJITOARE.

șișcă⁴ s.f. (reg.) păr lăsat pe frunte (la oameni și animale).

șișcă³ s.f. (reg.) nume dat mai multor plante: trestie (de baltă, de câmp), papură, iarbă rea.

șíșcă, s.f. (reg.) Mașină de tocat coceni pentru furaje (în Maram. din dreapta Tisei). – Din ucr. sička (MDA); din rus. siečka „cuțit de tăiat varză” (Scriban); din magh. szecska (MDA).

șișcă, s.f. – (reg.) Mașină de tocat coceni pentru furaje (Biserica Albă). – Din ucr. sička (DEX, DLRM, MDA); din rus. siečka „cuțit de tăiat varză” (Șăineanu, Scriban); din magh. szecska (MDA).