2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ẮSTA, ÁSTA, ăștia, astea, pron. dem., adj. dem. (postpus) (Pop. și fam.) Acesta, aceasta. ◊ Loc. adv. Pentru asta = de aceea. ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totuși. [Gen.-dat. sg.: ăstuia, ăsteia și asteia; gen.-dat. pl.: ăstora] – Lat. istum, ista.

ẮSTA, ÁSTA, ăștia, astea, pron. dem., adj. dem. (postpus) (Pop. și fam.) Acesta, aceasta. ◊ Loc. adv. Pentru asta = de aceea. ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totuși. [Gen.-dat. sg.: ăstuia, ăsteia și asteia; gen.-dat. pl.: ăstora] – Lat. istum, ista.

ẮSTA2, ÁSTA, ăștia, astea, pron. dem. (În vorbirea obișnuită și familiară) 1. (Referindu-se la cineva sau ceva din apropiere sau despre care s-a vorbit înainte) Acesta, aceasta. Uf! Ce anost! Cine-i ăsta? într-un colț se întreabă două. VLAHUȚĂ, O. A. 77. Cu ăsta, cum văz eu, nu merge ca, de! cu fitecine; ia mai bine să ma iau eu cu politică pe lîngă el, să mi-l fac cumătru. CARAGIALE, O. I. 91. Ei, dragul tatii, așa-i că s-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de cîini nu mă tem? – Ce fel de vorbă-i asta, tată? – zise fiu-său rușinat. CREANGĂ, P. 188. ◊ (Cu nuanță de dispreț) Cu ăstia o s-avem o dată și-o dată o răfuială! DEȘLIU, G. 10. ◊ (Cu nuanță peiorativă sau glumeață) De aștia mi-ai fost? ♦ (Cu formă feminină și sens neutru) Ce-ași discutat voi între voi, asta vreau să aflu. SAHIA, N. 78. Lasă astea acum. ISPIRESCU, L. 37. Năframa ta cea nouă Era ruptă, bade-n două. – Asta, mîndro, nu-i așa; Nu-i ruptă năframa mea, Ci-i ruptă inima ta! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 256. Din asta i s-a tras, asta a fost pricina care i-a adus o neplăcere, o suferință etc. ◊ Loc. adv. Cu toate astea = cu toate acestea, totuși. Pentru asta = de aceea. Cum se poate... să stea omul trei zile la poarta mea...? Pentru asta vă plătesc eu simbrie? Pentru asta vă am eu la mine pe procopseală? ISPIRESCU, L. 44. Cu asta = în acest mod, fel. Cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. CREANGĂ, P. 196. ◊ Expr. Asta e! sau asta-i! = a) iată care e cauza! asta e pricina! Tu ești copilă, asta e... EMINESCU, O. I. 176; b) ce se potrivește! Asta-i asta! = iată lucru de căpetenie! acesta este momentul hotărîtor! acu-i acu! v. acu. Asta-i asta! Din ceaslov și psaltire... să treci la gramatică, și încă ce gramatică! CREANGĂ, A. 87. Ce-i asta (de...)? = ce înseamnă lucrul ăsta? cum de face (că...)? cum se explică? Ce-i asta de ai întîrziat atîta?Dar ce-i asta, codru des?... Vara verde și frumos. Iarna putrezești pe jos! JARNÍK-BÎRSEANU. D. 224 Asta e! sau asta-i! = așa e! Asta-i știut! (sau știută) = este lucru bine cunoscut. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! v. unul. 2. (Cu formă feminină și sens neutru, urmînd după o descriere, o constatare, o afirmare etc. și rezumînd cele spuse mai înainte) Așa ceva. Să umblați numai așa, frunza frăsinelului, toată viața voastră și să vă lăudați că sînteți feciori de crai, asta nu miroase a nas de om. CREANGĂ, P. 188. Expr. Una ca asta = un astfel de lucru, așa ceva. Se poate una ca asta? a întrebat tata cu mirare. SADOVEANU, N. F. 16. Nu putea crede el una ca asta. ISPIRESCU, L. 20. Să cuget eu, om bătrîn, la una ca asta! CREANGĂ, P. 83. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ăstuia, ăsteia și gen.-dat. pl. ăstora.

ĂSTA1, ÁSTA adj. dem. v. ăst.

ẮSTA2, ÁSTA, ăștia, astea, pron. dem. 1. Acesta, aceasta. ◊ (Cu formă feminină și sens neutru) Lasă astea acum! (ISPIRESCU). ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totuși. Pentru asta = de aceea. Cu asta = în acest mod. ◊ Expr. Asta e! sau asta-i! = a) iată care e cauza! b) ce-are a face, nu se poate! c) așa e! Asta-i asta! = acesta este momentul hotărâtor! Ce-i asta (de...)? = ce înseamnă lucrul acesta? cum se explică? Asta-i știut (sau știută) = este lucru bine cunoscut. 2. Așa ceva, un astfel de lucru. [Gen.-dat. sg.: ăstuia, ăsteia și asteia, gen.-dat. pl.: ăstora] – Lat. istum, ista.

ẮSTA1, ÁSTA, adj. dem. v. ăst.

ĂST, ÁSTĂ, ăști, aste, adj. pron. dem. (antepus) (Pop. și fam.) Acest, această. ◊ Loc. adv. (De) astă dată = acum. Astă-noapte (sau iarnă, primăvară etc.) = în noaptea (sau iarna, primăvara etc.) imediat precedentă. [Gen.-dat. sg.: ăstui, astei și ăstei; gen.-dat. pl.: ăstor] – Lat. istum, ista.

ĂST, ÁSTĂ, ăști, aste, adj. dem. (antepus) (Pop. și fam.) Acest, această. ◊ Loc. adv. (De) astă dată = acum. Astă-noapte (sau iarnă, primăvară etc.) = în noaptea (sau iarna, primăvara etc.) imediat precedentă. [Gen.-dat. sg.: ăstui, astei și ăstei; gen.-dat. pl.: ăstor] – Lat. istum, ista.

ĂST, ĂSTĂ, ăști, aste, adj. dem. 1. (Precedă substantivul; cînd urmează după substantiv, are forma ăsta, asta; întrebuințat în vorbirea obișnuită și familiară) Acest, aceasta. Sînt copilul unui neam sărac, Bieți romîni ce scormonesc pămîntul, Unde-și au părinții loc mormîntul. Tare-mi este neamul ăsta drag. BENIUC, V, 10. Ion ăsta era o fire închisă. AGÎRBICEANU, S.P. 14. Tot ochii ăștia amîndoi, Așa frumoși, așa senini, Să mi-i aduci tu înapoi – Să nu-i uiți dragă, prin străini. IOSIF, V. 52. Cărarea asta o știa. COȘBUC, P. I 232. Ia să mai odihnesc oleacă aste bătrînețe. CREANGĂ, P. 24. Ești tu zîna ăstui plai Sau o floare de la rai? ALECSANDRI, P. II 91. ◊ (Emfatic) Acasă cînd a ajuns, Din gură așa a zis: Ieși, măicuță, din căsuță Și-mi deschide ast’ portiță. ȘEZ. II 78. 2. (În opoziție cu alt, celălalt) Acest de aici, de dincolo. Vrei mărul ăsta sau pe celălalt? 3. (Despre măsuri de timp, urmînd după substantiv) Acest, prezent, de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat. Ziua asta. Vara asta.Oare n-om păți ceva în noaptea asta? CREANGĂ, P. 130. ◊ (Rar, precedînd substantivul) Rămîi aici în astă noapte. CREANGĂ, P. 214. Iar de altă parte știa bine Și aceea cum că astă dimineață Au fost întru nește căși (= case) străine. BUDAI-DELEANU, Ț. 179. ◊ Loc. adv. (În opoziție cu altă dată) De astă dată sau (mai rar) astă dată = de rîndul acesta, de data aceasta, acum. Dacă văzură că și de astă dată îmblă să-i ajungă, fata... întrebă iară pe cal ce să facă. ISPIRESCU, L. 25. Astă dară plecară noaptea. EMINESCU, N. 15. Astă dară n-ai încotro cotigi (= coti), îi zise. NEGRUZZI, S. I. 92. 4. (Precedînd substantivele «vară», «toamnă», «iarnă») Precedent, trecut. Pînă la una-alta, știi ce-am gîndit eu astă-noapte? CREANGĂ, P. 74. Cînd a fost astă-primăvară la mine, mi-a lăsat niște cărți. NEGRUZZI, S. I 59. Astă-iarnă era iarnă, Bătea vîntul și ningea, Și badea la noi venea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 165. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ăstui, astei și ăstei, gen.-dat. pl. ăstor; (cînd are forma ăsta, asta) gen.-dat. sg. ăstuia, ăsteia, gen.-dat. pl. ăstora.

ĂST, ÁSTĂ, ăști, aste, adj. dem. (Când urmează după substantiv are forma ăsta, asta) 1. Acest, aceasta. 2. Acesta de aici, de dincoace. 3. Prezent, de acum (sau dintr-un viitor apropiat). Ziua asta.Loc. adv. (De) astă dată = de data aceasta; acum. 4. (În expr.) Astă-noapte (sau iarnă, primăvară etc.) = în noaptea (sau iarna etc.) precedentă. [Gen.-dat. sg.: ăstui, astei și ăstei, gen.-dat. pl.: ăstor; (când are forma ăsta, asta) gen.-dat. sg. ăstuia, ăsteia, gen.-dat. pl. ăstora.Var.: ăsta, ásta adj. dem.]. – Lat. istum, ista.

aíst, aĭástă pron., pl. aiștĭ, aĭeste (ca și ăsta, ista) Est. Aceasta, acesta. Aista, aĭasta se zice cînd e singur saŭ după subst.: aista-i, omu aista, femeĭa aĭasta maĭ ob. omu ista, femeĭa asta.

astáŭ, astătút, a astá v. intr. (lat. astare. V. staŭ). L. V. (numaĭ la Dos.). Staŭ, apar, mă prezent. Asist. V. tr. Aduc la înfățișare – Astătînd, maĭ rar astînd.

ástă- în astă-ĭarnă, astă-toamnă, astă-vară, astă-noapte, în ĭarna trecută (imediat precedentă) ș. a.

ăst, ásta pron., pl. ăștĭ, aste. Acest, aceasta. Astă-noapte, astă-vară, noaptea orĭ vara precedentă (trecută). – În est nu se zice ăsta, ci ista și aista. În vest az-noapte saŭ azĭ noapte, fals îld. astă-noapte. Lit. astă seară barb după fr. ce soir. Corect e numaĭ deseară și în seara asta (mold. fam. ĭen sară). Seara din ajun se numește aseară orĭ ĭerĭ seară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ắsta (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăsta), g.-d. ắstuia, p. ắștia (-tia); f. ásta (și n.: asta înseamnă că e bine), g.-d. ắsteia, pl. ástea, g.-d. pl. m. și f. ắstora

ăsta pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. ăstuia pl. ăștia (sil. -tia/-ti-a); f. sg. ásta, g.-d. ásteia/ăsteia, pl. ástea, g.-d. m. și f. ăstora

ăst (pop.) adj. pr. antepus m. (ăst om), g.-d. ắstui, pl. ắști; f. ástă, g.-d. ắstei, pl. áste, g.-d. pl. m. și f. ắstor

ăst adj. m. (antepus), g.-d. ăstui, pl. ăști; f. sg. ástă, g.-d. ástei/ăstei, pl. áste, g.-d. m. și f. ăstor

arată toate definițiile

Intrare: ăsta
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P25)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ăsta
  • asta
plural
  • ăștia
  • astea
genitiv-dativ singular
  • ăstuia
  • ăsteia
  • asteia
plural
  • ăstora
  • ăstora
Intrare: ăst
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P24)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ăst
  • astă
plural
  • ăști
  • aste
genitiv-dativ singular
  • ăstui
  • ăstei
  • astei
plural
  • ăstor
  • ăstor
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P25)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ăsta
  • asta
plural
  • ăștia
  • astea
genitiv-dativ singular
  • ăstuia
  • ăsteia
  • asteia
plural
  • ăstora
  • ăstora

ăsta

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 12 exemple
    exemple
    • Uf! Ce anost! Cine-i ăsta? într-un colț se întreabă două. VLAHUȚĂ, O. A. 77.
      surse: DLRLC
    • Cu ăsta, cum văz eu, nu merge ca, de! cu fitecine; ia mai bine să ma iau eu cu politică pe lîngă el, să mi-l fac cumătru. CARAGIALE, O. I. 91.
      surse: DLRLC
    • Ei, dragul tatii, așa-i că s-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de cîini nu mă tem? – Ce fel de vorbă-i asta, tată? zise fiu-său rușinat. CREANGĂ, P. 188.
      surse: DLRLC
    • Sînt copilul unui neam sărac, Bieți romîni ce scormonesc pămîntul, Unde-și au părinții lor mormîntul. Tare-mi este neamul ăsta drag. BENIUC, V, 10.
      surse: DLRLC
    • Ion ăsta era o fire închisă. AGÎRBICEANU, S.P. 14.
      surse: DLRLC
    • Tot ochii ăștia amîndoi, Așa frumoși, așa senini, Să mi-i aduci tu înapoi – Să nu-i uiți dragă, prin străini. IOSIF, V. 52.
      surse: DLRLC
    • Cărarea asta o știa. COȘBUC, P. I 232.
      surse: DLRLC
    • Vrei mărul ăsta sau pe celălalt?
      surse: DLRLC
    • Ziua asta. Vara asta.
      surse: DLRLC
    • Oare n-om păți ceva în noaptea asta? CREANGĂ, P. 130.
      surse: DLRLC
    • (Cu nuanță de dispreț) Cu ăstia o s-avem o dată și-o dată o răfuială! DEȘLIU, G. 10.
      surse: DLRLC
    • (Cu nuanță peiorativă sau glumeață) De ăștia mi-ai fost?
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cu formă feminină și sens neutru:
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Ce-ați discutat voi între voi, asta vreau să aflu. SAHIA, N. 78.
        surse: DLRLC
      • Lasă astea acum. ISPIRESCU, L. 37.
        surse: DLRLC
      • Năframa ta cea nouă Era ruptă, bade-n două. – Asta, mîndro, nu-i așa; Nu-i ruptă năframa mea, Ci-i ruptă inima ta! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 256.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Din asta i s-a tras, asta a fost pricina care i-a adus o neplăcere, o suferință etc.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Pentru asta = de aceea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cum se poate... să stea omul trei zile la poarta mea...? Pentru asta vă plătesc eu simbrie? Pentru asta vă am eu la mine pe procopseală? ISPIRESCU, L. 44.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială Cu toate astea = totuși
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. locuțiune adverbială Cu asta = în acest mod, fel.
      surse: DLRLC sinonime: totuși un exemplu
      exemple
      • Cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. CREANGĂ, P. 196.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie Asta e! sau asta-i! = iată care e cauza! asta e pricina!
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Tu ești copilă, asta e... EMINESCU, O. I. 176.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie Asta e! sau asta-i! = ce se potrivește!
      surse: DLRLC
    • 1.7. expresie Asta-i asta! = iată lucru de căpetenie! acesta este momentul hotărâtor! acu-i acu!
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Asta-i asta! Din ceaslov și psaltire... să treci la gramatică, și încă ce gramatică! CREANGĂ, A. 87.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie Ce-i asta (de...)? = ce înseamnă lucrul ăsta? cum se face (că...)? cum se explică?
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ce-i asta de ai întârziat atâta?
        surse: DLRLC
      • Dar ce-i asta, codru des?... Vara verde și frumos. Iarna putrezești pe jos! JARNÍK-BÎRSEANU. D. 224.
        surse: DLRLC
    • 1.9. expresie Asta e! sau asta-i! = așa e!
      surse: DLRLC
    • 1.10. expresie Asta-i știut! (sau știută) = este lucru bine cunoscut.
      surse: DLRLC
    • 1.11. expresie Asta-i încă una! sau asta încă-i una!
      surse: DLRLC
  • 2. (Cu formă feminină și sens neutru, urmând după o descriere, o constatare, o afirmare etc. și rezumând cele spuse mai înainte) Așa ceva.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Să umblați numai așa, frunza frăsinelului, toată viața voastră și să vă lăudați că sînteți feciori de crai, asta nu miroase a nas de om. CREANGĂ, P. 188.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie Una ca asta = un astfel de lucru, așa ceva.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Se poate una ca asta? a întrebat tata cu mirare. SADOVEANU, N. F. 16.
        surse: DLRLC
      • Nu putea crede el una ca asta. ISPIRESCU, L. 20.
        surse: DLRLC
      • Să cuget eu, om bătrîn, la una ca asta! CREANGĂ, P. 83.
        surse: DLRLC

etimologie:

ăst ăsta

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Ia să mai odihnesc oleacă aste bătrînețe. CREANGĂ, P. 24.
      surse: DLRLC
    • Ești tu zîna ăstui plai Sau o floare de la rai? ALECSANDRI, P. II 91.
      surse: DLRLC
    • emfatic Acasă cînd a ajuns, Din gură așa a zis: Ieși, măicuță, din căsuță Și-mi deschide ast’ portiță. ȘEZ. II 78.
      surse: DLRLC
    • Rămîi aici în astă noapte. CREANGĂ, P. 214.
      surse: DLRLC
    • Iar de altă parte știa bine Și aceea cum că astă dimineață Au fost întru nește căși (= case) străine. BUDAI-DELEANU, Ț. 179.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială (De) astă dată = acum(a)
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Dacă văzură că și de astă dată îmblă să-i ajungă, fata... întrebă iară pe cal ce să facă. ISPIRESCU, L. 25.
        surse: DLRLC
      • Astă dată plecară noaptea. EMINESCU, N. 15.
        surse: DLRLC
      • Astă dată n-ai încotro cotigi (= coti), îi zise. NEGRUZZI, S. I. 92.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Astă-noapte (sau iarnă, primăvară etc.) = în noaptea (sau iarna, primăvara etc.) imediat precedentă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Pînă la una-alta, știi ce-am gîndit eu astă-noapte? CREANGĂ, P. 74.
        surse: DLRLC
      • Cînd a fost astă-primăvară la mine, mi-a lăsat niște cărți. NEGRUZZI, S. I 59.
        surse: DLRLC
      • Astă-iarnă era iarnă, Bătea vîntul și ningea, Și badea la noi venea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 165.
        surse: DLRLC

etimologie: