2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNZECÍT, -Ă, înzeciți, -te, adj. De zece ori mai mare sau mai mult; p. ext. mult mai mult, mult mai mare. – V. înzeci.

înzecit2, ~ă [At: BELDIMAN, TR. 85/34 / Pl: ~iți, ~e / E: înzeci] 1-4 a, av (Care este) de zece ori (mai mare sau) mai mult. 5-6 a, av (Pex) (Care este) mult mai mult. 7-8 a, av (Care este) mult mai mare. 9 a (Îlav) ~ și însutit De foarte multe ori pe atât.

înzecit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înzeci] 1-3 Înzecire (1-3).

ÎNZECÍT, -Ă, înzeciți, -te, adj. De zece ori mai mare, mai mult; p. ext. mult mai mult, mult mai mare. – V. înzeci.

ÎNZECÍT, -Ă, înzeciți, -te, adj. De zece ori mai mare, mai numeros; p. ext. sporit, crescut peste măsură. Vîntul zbuciuma frunzișul și prin stînci, la cotituri, Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri. COȘBUC, P. I 317. ◊ (Adverbial) Leșii... într-un număr înzecit mai mare decît romînii îi învinse. ISPIRESCU, M. V. 54.

înzecít, -ă adj. Mărit, augmentez de zece orĭ. Adv. Această sumă e înzecit maĭ mare de cît aceĭa.

ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, mai mult; p. ext. a (se) mări mult. – În + zece.

înzeci vtr [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pzi: ~cesc / E: în- + zece] 1-4 A (se) face de zece ori (mai mare sau) mai numeros. 5-6 (Pex) A (se) mări mult.

ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, p. ext. a (se) mări mult. – În + zece.

ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. A mări de zece ori, a înmulți cu zece; p. ext. a mări mult, a spori. Tu stai acasă și-ți înzecești averea, în timp ce flăcăul ista sărac îi dus la moarte. CAMILAR, N. I 267. Cînd îmi aduceam aminte de tine, parcă mi se răsucea un pumnal în coșul pieptului... îmi înzecea puterile și hotărîrea. CAMIL PETRESCU, T. II 243. Fiecare clipă de așteptare îi înzecea bătăile inimii. BUJOR, S. 46.

A SE ÎNZECÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se mări de zece (sau de mai multe zeci de) ori. /în + zece

A ÎNZECÍ ~ésc tranz. A face să se înzecească. /în + zece

înzecésc v. tr. Fac de zece orĭ maĭ mare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*înzecít adj. m., pl. înzecíți; f. înzecítă, pl. înzecíte

înzecít adj. m., pl. înzeciți; f. sg. înzecítă, pl. înzecíte

înzecí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzecésc, imperf. 3 sg. înzeceá; conj. prez. 3 înzeceáscă

înzecí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzecésc, imperf. 3 sg. înzecéa; conj. prez. 3 sg. și pl. înzeceáscă

Intrare: înzecit
înzecit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înzecit
  • ‑nzecit
  • înzecitul
  • înzecitu‑
  • ‑nzecitul
  • ‑nzecitu‑
  • înzeci
  • ‑nzeci
  • înzecita
  • ‑nzecita
plural
  • înzeciți
  • ‑nzeciți
  • înzeciții
  • ‑nzeciții
  • înzecite
  • ‑nzecite
  • înzecitele
  • ‑nzecitele
genitiv-dativ singular
  • înzecit
  • ‑nzecit
  • înzecitului
  • ‑nzecitului
  • înzecite
  • ‑nzecite
  • înzecitei
  • ‑nzecitei
plural
  • înzeciți
  • ‑nzeciți
  • înzeciților
  • ‑nzeciților
  • înzecite
  • ‑nzecite
  • înzecitelor
  • ‑nzecitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înzeci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înzeci
  • ‑nzeci
  • înzecire
  • ‑nzecire
  • înzecit
  • ‑nzecit
  • înzecitu‑
  • ‑nzecitu‑
  • înzecind
  • ‑nzecind
  • înzecindu‑
  • ‑nzecindu‑
singular plural
  • înzecește
  • ‑nzecește
  • înzeciți
  • ‑nzeciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înzecesc
  • ‑nzecesc
(să)
  • înzecesc
  • ‑nzecesc
  • înzeceam
  • ‑nzeceam
  • înzecii
  • ‑nzecii
  • înzecisem
  • ‑nzecisem
a II-a (tu)
  • înzecești
  • ‑nzecești
(să)
  • înzecești
  • ‑nzecești
  • înzeceai
  • ‑nzeceai
  • înzeciși
  • ‑nzeciși
  • înzeciseși
  • ‑nzeciseși
a III-a (el, ea)
  • înzecește
  • ‑nzecește
(să)
  • înzecească
  • ‑nzecească
  • înzecea
  • ‑nzecea
  • înzeci
  • ‑nzeci
  • înzecise
  • ‑nzecise
plural I (noi)
  • înzecim
  • ‑nzecim
(să)
  • înzecim
  • ‑nzecim
  • înzeceam
  • ‑nzeceam
  • înzecirăm
  • ‑nzecirăm
  • înzeciserăm
  • ‑nzeciserăm
  • înzecisem
  • ‑nzecisem
a II-a (voi)
  • înzeciți
  • ‑nzeciți
(să)
  • înzeciți
  • ‑nzeciți
  • înzeceați
  • ‑nzeceați
  • înzecirăți
  • ‑nzecirăți
  • înzeciserăți
  • ‑nzeciserăți
  • înzeciseți
  • ‑nzeciseți
a III-a (ei, ele)
  • înzecesc
  • ‑nzecesc
(să)
  • înzecească
  • ‑nzecească
  • înzeceau
  • ‑nzeceau
  • înzeci
  • ‑nzeci
  • înzeciseră
  • ‑nzeciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înzecit

  • 1. De zece ori mai mare, mai mult.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vîntul zbuciuma frunzișul și prin stînci, la cotituri, Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri. COȘBUC, P. I 317.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Leșii... într-un număr înzecit mai mare decît romînii îi învinse. ISPIRESCU, M. V. 54.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Mult mai mult, mult mai mare; sporit, crescut peste măsură.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • vezi înzeci
    surse: DEX '09

înzeci înzecire înzecit

  • 1. A face sau a deveni de zece ori mai mare.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Tu stai acasă și-ți înzecești averea, în timp ce flăcăul ista sărac îi dus la moarte. CAMILAR, N. I 267.
      surse: DLRLC
    • Cînd îmi aduceam aminte de tine, parcă mi se răsucea un pumnal în coșul pieptului... îmi înzecea puterile și hotărîrea. CAMIL PETRESCU, T. II 243.
      surse: DLRLC
    • Fiecare clipă de așteptare îi înzecea bătăile inimii. BUJOR, S. 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + zece
    surse: DEX '09 NODEX