ÎNZECI, înzecesc, vb. IV. Tranz. A mări de zece ori, a înmulți cu zece; p. ext. a mări mult, a spori. Tu stai acasă și-ți înzecești averea, în timp ce flăcăul ista sărac îi dus la moarte. CAMILAR, N. I 267. Cînd îmi aduceam aminte de tine, parcă mi se răsucea un pumnal în coșul pieptului... îmi înzecea puterile și hotărîrea. CAMIL PETRESCU, T. II 243. Fiecare clipă de așteptare îi înzecea bătăile inimii. BUJOR, S. 46.