ÎNZECIT, -Ă, înzeciți, -te, adj. De zece ori mai mare, mai numeros; p. ext. sporit, crescut peste măsură. Vîntul zbuciuma frunzișul și prin stînci, la cotituri, Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri. COȘBUC, P. I 317. ◊ (Adverbial) Leșii... într-un număr înzecit mai mare decît romînii îi învinse. ISPIRESCU, M. V. 54.