2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNZDRĂVENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înzdrăveni; însănătoșire, întremare, întărire. – V. înzdrăveni.

ÎNZDRĂVENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înzdrăveni; însănătoșire, întremare, întărire. – V. înzdrăveni.

înzdrăvenire sf [At: DA / V: ~rev~ / Pl: ~ri / E: înzdrăveni] 1-2 Recăpătare (a sănătății sau) a puterilor Si: întremare, înzdrăvenit1 (1-2).

ÎNZDRĂVENÍRE s. f. Acțiunea de a se înzdrăveni; întremare, însănătoșire, întărire.

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși (după o boală), a deveni (iarăși) puternic, zdravăn; a se întrema, a se întări, a se învoinici. ◊ Tranz. Tratamentul l-a înzdrăvenit.În + zdravăn.

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși (după o boală), a deveni (iarăși) puternic, zdravăn; a se întrema, a se întări, a se învoinici. ◊ Tranz. Tratamentul l-a înzdrăvenit.În + zdravăn.

înzdrăveni vr [At: M. SADOVEANU, SĂM. II, 228 / V: ~zdre~ / S și: ~sdră~ / Pzi: ~nesc / E: în- + zdravăn] 1-2 A-și recăpăta (sănătatea sau) puterile Si: a se întrema, a se întări, a se învoinici.

înzdrevenire sf vz înzdrăvenire

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși (după o boală), a deveni iarăși zdravăn, puternic; a se întrema, a se întări. Se înzdrăveni oleacă de cum îl cuprinse aerul tare al nopții de vară. VORNIC, P. 209. Nu știa cum să facă să se înzdrăvenească. ISPIRESCU, L. 314.

A SE ÎNZDRĂVENÍ mă ~ésc intranz. A-și reveni după o boală; a prinde puteri; a se face zdravăn; a se întrema; a se înfiripa. /în + zdravăn

A ÎNZDRĂVENÍ ~ésc tranz. A face să se înzdrăvenească. /în + zdravăn

înzdrăvenésc v. tr. (d. zdravăn). Fac ĭar zdravăn, însănătoșesc, restabilesc. V. refl. Mă fac ĭar zdravăn. – Și zdrăvenesc și zdrevenesc (vest).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înzdrăveníre s. f., g.-d. art. înzdrăvenírii

înzdrăveníre s. f., g.-d. art. înzdrăvenírii

înzdrăvení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înzdrăvenéște, imperf. 3 sg. înzdrăveneá; conj. prez. 3 înzdrăveneáscă

înzdrăvení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzdrăvenésc, imperf. 3 sg. înzdrăveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înzdrăveneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNZDRĂVENÍRE s. (MED.) 1. v. însănătoșire. 2. v. întremare.

ÎNZDRĂVENIRE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tamăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)

ÎNZDRĂVENÍ vb. 1. v. însănătoși. 2. v. întrema.

arată toate definițiile

Intrare: înzdrăvenire
înzdrăvenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înzdrăvenire
  • ‑nzdrăvenire
  • înzdrăvenirea
  • ‑nzdrăvenirea
plural
  • înzdrăveniri
  • ‑nzdrăveniri
  • înzdrăvenirile
  • ‑nzdrăvenirile
genitiv-dativ singular
  • înzdrăveniri
  • ‑nzdrăveniri
  • înzdrăvenirii
  • ‑nzdrăvenirii
plural
  • înzdrăveniri
  • ‑nzdrăveniri
  • înzdrăvenirilor
  • ‑nzdrăvenirilor
vocativ singular
plural
înzdrevenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înzdrevenire
  • ‑nzdrevenire
  • înzdrevenirea
  • ‑nzdrevenirea
plural
  • înzdreveniri
  • ‑nzdreveniri
  • înzdrevenirile
  • ‑nzdrevenirile
genitiv-dativ singular
  • înzdreveniri
  • ‑nzdreveniri
  • înzdrevenirii
  • ‑nzdrevenirii
plural
  • înzdreveniri
  • ‑nzdreveniri
  • înzdrevenirilor
  • ‑nzdrevenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înzdrăveni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înzdrăveni
  • ‑nzdrăveni
  • înzdrăvenire
  • ‑nzdrăvenire
  • înzdrăvenit
  • ‑nzdrăvenit
  • înzdrăvenitu‑
  • ‑nzdrăvenitu‑
  • înzdrăvenind
  • ‑nzdrăvenind
  • înzdrăvenindu‑
  • ‑nzdrăvenindu‑
singular plural
  • înzdrăvenește
  • ‑nzdrăvenește
  • înzdrăveniți
  • ‑nzdrăveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înzdrăvenesc
  • ‑nzdrăvenesc
(să)
  • înzdrăvenesc
  • ‑nzdrăvenesc
  • înzdrăveneam
  • ‑nzdrăveneam
  • înzdrăvenii
  • ‑nzdrăvenii
  • înzdrăvenisem
  • ‑nzdrăvenisem
a II-a (tu)
  • înzdrăvenești
  • ‑nzdrăvenești
(să)
  • înzdrăvenești
  • ‑nzdrăvenești
  • înzdrăveneai
  • ‑nzdrăveneai
  • înzdrăveniși
  • ‑nzdrăveniși
  • înzdrăveniseși
  • ‑nzdrăveniseși
a III-a (el, ea)
  • înzdrăvenește
  • ‑nzdrăvenește
(să)
  • înzdrăvenească
  • ‑nzdrăvenească
  • înzdrăvenea
  • ‑nzdrăvenea
  • înzdrăveni
  • ‑nzdrăveni
  • înzdrăvenise
  • ‑nzdrăvenise
plural I (noi)
  • înzdrăvenim
  • ‑nzdrăvenim
(să)
  • înzdrăvenim
  • ‑nzdrăvenim
  • înzdrăveneam
  • ‑nzdrăveneam
  • înzdrăvenirăm
  • ‑nzdrăvenirăm
  • înzdrăveniserăm
  • ‑nzdrăveniserăm
  • înzdrăvenisem
  • ‑nzdrăvenisem
a II-a (voi)
  • înzdrăveniți
  • ‑nzdrăveniți
(să)
  • înzdrăveniți
  • ‑nzdrăveniți
  • înzdrăveneați
  • ‑nzdrăveneați
  • înzdrăvenirăți
  • ‑nzdrăvenirăți
  • înzdrăveniserăți
  • ‑nzdrăveniserăți
  • înzdrăveniseți
  • ‑nzdrăveniseți
a III-a (ei, ele)
  • înzdrăvenesc
  • ‑nzdrăvenesc
(să)
  • înzdrăvenească
  • ‑nzdrăvenească
  • înzdrăveneau
  • ‑nzdrăveneau
  • înzdrăveni
  • ‑nzdrăveni
  • înzdrăveniseră
  • ‑nzdrăveniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdreveni
  • zdrevenire
  • zdrevenit
  • zdrevenitu‑
  • zdrevenind
  • zdrevenindu‑
singular plural
  • zdrevenește
  • zdreveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrevenesc
(să)
  • zdrevenesc
  • zdreveneam
  • zdrevenii
  • zdrevenisem
a II-a (tu)
  • zdrevenești
(să)
  • zdrevenești
  • zdreveneai
  • zdreveniși
  • zdreveniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrevenește
(să)
  • zdrevenească
  • zdrevenea
  • zdreveni
  • zdrevenise
plural I (noi)
  • zdrevenim
(să)
  • zdrevenim
  • zdreveneam
  • zdrevenirăm
  • zdreveniserăm
  • zdrevenisem
a II-a (voi)
  • zdreveniți
(să)
  • zdreveniți
  • zdreveneați
  • zdrevenirăți
  • zdreveniserăți
  • zdreveniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrevenesc
(să)
  • zdrevenească
  • zdreveneau
  • zdreveni
  • zdreveniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înzdrăvenire înzdrevenire

etimologie:

  • vezi înzdrăveni
    surse: DEX '09 DEX '98

înzdrăveni înzdrăvenire înzdrăvenit înzdrevenire zdreveni

  • 1. reflexiv A se însănătoși (după o boală), a deveni (iarăși) puternic, zdravăn; a se întrema, a se întări, a se învoinici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: însănătoși întrema attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se înzdrăveni oleacă de cum îl cuprinse aerul tare al nopții de vară. VORNIC, P. 209.
      surse: DLRLC
    • Nu știa cum să facă să se înzdrăvenească. ISPIRESCU, L. 314.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + zdravăn
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX