2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învecinicit, ~ă a vz înveșnicit

ÎNVECINICÍ vb. IV v. înveșnici.

ÎNVECINICÍ vb. IV v. înveșnici.

ÎNVEȘNICÍ, înveșnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face ca ceva să devină veșnic, să dureze nelimitat; a eterniza, a perpetua. [Var.: învecinicí vb. I] – În + veșnic.

ÎNVEȘNICÍ, înveșnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face ca ceva să devină veșnic, să dureze nelimitat; a eterniza, a perpetua. [Var.: învecinicí vb. I] – În + veșnic.

înveșnici [At: MARCOVICI, D. 132 / V: ~ecin~ / Pzi: ~icesc, (înv) ~icez / E: în- + veșnic] 1 vt A face ca ceva să fie veșnic Si: a eterniza, a perpetua. 2 vi (Mtp; rar) A rămâne într-un anumit loc pentru totdeauna.

ÎNVEȘNICÍ, înveșnicesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant; și în forma învecinici) A face ca ceva să dureze nelimitat, să fie veșnic. Da, îl revăd înveșnicit prin spații, Pe bolți de lumi aducător aminte. TOMA, C. V. 278. A căreia figură avea acea blîndeță ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37. Spre a-și învecinici pomenirea trimise... o icoană. id. ib. 213. – Variantă: învecinicí vb. IV.

VEȘNICÍ vb. IV. v. înveșnici.

A ÎNVEȘNICÍ ~ésc tranz. A face să dăinuiască la nesfârșit; a face să devină veșnic; a eterniza. /în + veșnic

învecinicì v. a eterniza: blândețe învecinicită de penelul lui Rafael NEGR. [V. vecinic].

*veșnicésc și înveșnicésc v. tr. (după eternizez). Rar. Eternizez. – Răŭ scris vecĭnicesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înveșnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveșnicésc, imperf. 3 sg. înveșniceá; conj. prez. 3 înveșniceáscă

înveșnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveșnicésc, imperf. 3 sg. înveșniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. înveșniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVEȘNICÍ vb. v. eterniza, imortaliza, perpetua.

înveșnici vb. v. ETERNIZA. IMORTALIZA. PERPETUA.

Intrare: învecinicit
învecinicit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învecinicit
  • ‑nvecinicit
  • învecinicitul
  • învecinicitu‑
  • ‑nvecinicitul
  • ‑nvecinicitu‑
  • învecinici
  • ‑nvecinici
  • învecinicita
  • ‑nvecinicita
plural
  • înveciniciți
  • ‑nveciniciți
  • înveciniciții
  • ‑nveciniciții
  • învecinicite
  • ‑nvecinicite
  • învecinicitele
  • ‑nvecinicitele
genitiv-dativ singular
  • învecinicit
  • ‑nvecinicit
  • învecinicitului
  • ‑nvecinicitului
  • învecinicite
  • ‑nvecinicite
  • învecinicitei
  • ‑nvecinicitei
plural
  • înveciniciți
  • ‑nveciniciți
  • înveciniciților
  • ‑nveciniciților
  • învecinicite
  • ‑nvecinicite
  • învecinicitelor
  • ‑nvecinicitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înveșnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înveșnici
  • ‑nveșnici
  • înveșnicire
  • ‑nveșnicire
  • înveșnicit
  • ‑nveșnicit
  • înveșnicitu‑
  • ‑nveșnicitu‑
  • înveșnicind
  • ‑nveșnicind
  • înveșnicindu‑
  • ‑nveșnicindu‑
singular plural
  • înveșnicește
  • ‑nveșnicește
  • înveșniciți
  • ‑nveșniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înveșnicesc
  • ‑nveșnicesc
(să)
  • înveșnicesc
  • ‑nveșnicesc
  • înveșniceam
  • ‑nveșniceam
  • înveșnicii
  • ‑nveșnicii
  • înveșnicisem
  • ‑nveșnicisem
a II-a (tu)
  • înveșnicești
  • ‑nveșnicești
(să)
  • înveșnicești
  • ‑nveșnicești
  • înveșniceai
  • ‑nveșniceai
  • înveșniciși
  • ‑nveșniciși
  • înveșniciseși
  • ‑nveșniciseși
a III-a (el, ea)
  • înveșnicește
  • ‑nveșnicește
(să)
  • înveșnicească
  • ‑nveșnicească
  • înveșnicea
  • ‑nveșnicea
  • înveșnici
  • ‑nveșnici
  • înveșnicise
  • ‑nveșnicise
plural I (noi)
  • înveșnicim
  • ‑nveșnicim
(să)
  • înveșnicim
  • ‑nveșnicim
  • înveșniceam
  • ‑nveșniceam
  • înveșnicirăm
  • ‑nveșnicirăm
  • înveșniciserăm
  • ‑nveșniciserăm
  • înveșnicisem
  • ‑nveșnicisem
a II-a (voi)
  • înveșniciți
  • ‑nveșniciți
(să)
  • înveșniciți
  • ‑nveșniciți
  • înveșniceați
  • ‑nveșniceați
  • înveșnicirăți
  • ‑nveșnicirăți
  • înveșniciserăți
  • ‑nveșniciserăți
  • înveșniciseți
  • ‑nveșniciseți
a III-a (ei, ele)
  • înveșnicesc
  • ‑nveșnicesc
(să)
  • înveșnicească
  • ‑nveșnicească
  • înveșniceau
  • ‑nveșniceau
  • înveșnici
  • ‑nveșnici
  • înveșniciseră
  • ‑nveșniciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învecinici
  • ‑nvecinici
  • învecinicire
  • ‑nvecinicire
  • învecinicit
  • ‑nvecinicit
  • învecinicitu‑
  • ‑nvecinicitu‑
  • învecinicind
  • ‑nvecinicind
  • învecinicindu‑
  • ‑nvecinicindu‑
singular plural
  • învecinicește
  • ‑nvecinicește
  • înveciniciți
  • ‑nveciniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învecinicesc
  • ‑nvecinicesc
(să)
  • învecinicesc
  • ‑nvecinicesc
  • înveciniceam
  • ‑nveciniceam
  • învecinicii
  • ‑nvecinicii
  • învecinicisem
  • ‑nvecinicisem
a II-a (tu)
  • învecinicești
  • ‑nvecinicești
(să)
  • învecinicești
  • ‑nvecinicești
  • înveciniceai
  • ‑nveciniceai
  • înveciniciși
  • ‑nveciniciși
  • înveciniciseși
  • ‑nveciniciseși
a III-a (el, ea)
  • învecinicește
  • ‑nvecinicește
(să)
  • învecinicească
  • ‑nvecinicească
  • învecinicea
  • ‑nvecinicea
  • învecinici
  • ‑nvecinici
  • învecinicise
  • ‑nvecinicise
plural I (noi)
  • învecinicim
  • ‑nvecinicim
(să)
  • învecinicim
  • ‑nvecinicim
  • înveciniceam
  • ‑nveciniceam
  • învecinicirăm
  • ‑nvecinicirăm
  • înveciniciserăm
  • ‑nveciniciserăm
  • învecinicisem
  • ‑nvecinicisem
a II-a (voi)
  • înveciniciți
  • ‑nveciniciți
(să)
  • înveciniciți
  • ‑nveciniciți
  • înveciniceați
  • ‑nveciniceați
  • învecinicirăți
  • ‑nvecinicirăți
  • înveciniciserăți
  • ‑nveciniciserăți
  • înveciniciseți
  • ‑nveciniciseți
a III-a (ei, ele)
  • învecinicesc
  • ‑nvecinicesc
(să)
  • învecinicească
  • ‑nvecinicească
  • înveciniceau
  • ‑nveciniceau
  • învecinici
  • ‑nvecinici
  • înveciniciseră
  • ‑nveciniciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veșnici
  • veșnicire
  • veșnicit
  • veșnicitu‑
  • veșnicind
  • veșnicindu‑
singular plural
  • veșnicește
  • veșniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veșnicesc
(să)
  • veșnicesc
  • veșniceam
  • veșnicii
  • veșnicisem
a II-a (tu)
  • veșnicești
(să)
  • veșnicești
  • veșniceai
  • veșniciși
  • veșniciseși
a III-a (el, ea)
  • veșnicește
(să)
  • veșnicească
  • veșnicea
  • veșnici
  • veșnicise
plural I (noi)
  • veșnicim
(să)
  • veșnicim
  • veșniceam
  • veșnicirăm
  • veșniciserăm
  • veșnicisem
a II-a (voi)
  • veșniciți
(să)
  • veșniciți
  • veșniceați
  • veșnicirăți
  • veșniciserăți
  • veșniciseți
a III-a (ei, ele)
  • veșnicesc
(să)
  • veșnicească
  • veșniceau
  • veșnici
  • veșniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înveșnici înveșnicire înveșnicit învecinici veșnici

  • 1. învechit A face ca ceva să devină veșnic, să dureze nelimitat.
    exemple
    • Da, îl revăd înveșnicit prin spații, Pe bolți de lumi aducător aminte. TOMA, C. V. 278.
      surse: DLRLC
    • A căreia figură avea acea blîndeță ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37.
      surse: DLRLC
    • Spre a-și învecinici pomenirea trimise... o icoană. NEGRUZZI, S. I 213.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + veșnic
    surse: DEX '09 DEX '98