3 definiții pentru înveșnicit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înveșnicit, ~ă a [At: (a 1819) URICARIUL, I, 126 / V: ~ecin~ / Pl: ~iți, ~e / E: înveșnici] 1 Făcut să rămână veșnic. 2 (Rar; în poezia mistică) Rămas pentru totdeauna undeva.
învecinicit, ~ă a vz înveșnicit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înveșnicit adj. m., pl. înveșniciți; f. sg. înveșnicită, pl. înveșnicite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: înveșnicit
înveșnicit adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
învecinicit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)