2 intrări

20 de definiții

din care

Explicative DEX

învecinicire sf vz înveșnicire

ÎNVECINICI vb. IV v. înveșnici.

ÎNVECINICI vb. IV v. înveșnici.

ÎNVECINICI vb. IV v. înveșnici.

ÎNVEȘNICI, înveșnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face ca ceva să devină veșnic, să dureze nelimitat; a eterniza, a perpetua. [Var.: învecinici vb. I] – În + veșnic.

ÎNVEȘNICI, înveșnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face ca ceva să devină veșnic, să dureze nelimitat; a eterniza, a perpetua. [Var.: învecinici vb. I] – În + veșnic.

învecinici v vz înveșnici

înveșnici [At: MARCOVICI, D. 132 / V: ~ecin~ / Pzi: ~icesc, (înv) ~icez / E: în- + veșnic] 1 vt A face ca ceva să fie veșnic Si: a eterniza, a perpetua. 2 vi (Mtp; rar) A rămâne într-un anumit loc pentru totdeauna.

înveșnicire sf [At: DA ms / V: ~ecin~ / Pl: ~ri / E: înveșnici] 1 Eternizare. 2 (Rar) Rămânere pentru totdeauna undeva.

ÎNVEȘNICI, înveșnicesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant; și în forma învecinici) A face ca ceva să dureze nelimitat, să fie veșnic. Da, îl revăd înveșnicit prin spații, Pe bolți de lumi aducător aminte. TOMA, C. V. 278. A căreia figură avea acea blîndeță ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37. Spre a-și învecinici pomenirea trimise... o icoană. id. ib. 213. – Variantă: învecinici vb. IV.

VEȘNICI vb. IV. v. înveșnici.

A ÎNVEȘNICI ~esc tranz. A face să dăinuiască la nesfârșit; a face să devină veșnic; a eterniza. /în + veșnic

învecinicì v. a eterniza: blândețe învecinicită de penelul lui Rafael NEGR. [V. vecinic].

învecinicésc, V. veșnicesc.

înveșnicésc, V. veșnicesc.

*veșnicésc și înveșnicésc v. tr. (după eternizez). Rar. Eternizez. – Răŭ scris vecĭnicesc.

Ortografice DOOM

înveșnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveșnicesc, 3 sg. înveșnicește, imperf. 1 înveșniceam; conj. prez. 1 sg. să înveșnicesc, 3 să înveșnicească

înveșnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveșnicesc, imperf. 3 sg. înveșnicea; conj. prez. 3 înveșnicească

înveșnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveșnicesc, imperf. 3 sg. înveșnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. înveșnicească

Sinonime

ÎNVEȘNICI vb. v. eterniza, imortaliza, perpetua.

ÎNVEȘNICIRE s. v. eternizare, imortalizare, perpetuare.

înveșnici vb. v. ETERNIZA. IMORTALIZA. PERPETUA.

înveșnicire s. v. ETERNIZARE. IMORTALIZARE. PERPETUARE.

Intrare: înveșnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înveșnici
  • ‑nveșnici
  • înveșnicire
  • ‑nveșnicire
  • înveșnicit
  • ‑nveșnicit
  • înveșnicitu‑
  • ‑nveșnicitu‑
  • înveșnicind
  • ‑nveșnicind
  • înveșnicindu‑
  • ‑nveșnicindu‑
singular plural
  • înveșnicește
  • ‑nveșnicește
  • înveșniciți
  • ‑nveșniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înveșnicesc
  • ‑nveșnicesc
(să)
  • înveșnicesc
  • ‑nveșnicesc
  • înveșniceam
  • ‑nveșniceam
  • înveșnicii
  • ‑nveșnicii
  • înveșnicisem
  • ‑nveșnicisem
a II-a (tu)
  • înveșnicești
  • ‑nveșnicești
(să)
  • înveșnicești
  • ‑nveșnicești
  • înveșniceai
  • ‑nveșniceai
  • înveșniciși
  • ‑nveșniciși
  • înveșniciseși
  • ‑nveșniciseși
a III-a (el, ea)
  • înveșnicește
  • ‑nveșnicește
(să)
  • înveșnicească
  • ‑nveșnicească
  • înveșnicea
  • ‑nveșnicea
  • înveșnici
  • ‑nveșnici
  • înveșnicise
  • ‑nveșnicise
plural I (noi)
  • înveșnicim
  • ‑nveșnicim
(să)
  • înveșnicim
  • ‑nveșnicim
  • înveșniceam
  • ‑nveșniceam
  • înveșnicirăm
  • ‑nveșnicirăm
  • înveșniciserăm
  • ‑nveșniciserăm
  • înveșnicisem
  • ‑nveșnicisem
a II-a (voi)
  • înveșniciți
  • ‑nveșniciți
(să)
  • înveșniciți
  • ‑nveșniciți
  • înveșniceați
  • ‑nveșniceați
  • înveșnicirăți
  • ‑nveșnicirăți
  • înveșniciserăți
  • ‑nveșniciserăți
  • înveșniciseți
  • ‑nveșniciseți
a III-a (ei, ele)
  • înveșnicesc
  • ‑nveșnicesc
(să)
  • înveșnicească
  • ‑nveșnicească
  • înveșniceau
  • ‑nveșniceau
  • înveșnici
  • ‑nveșnici
  • înveșniciseră
  • ‑nveșniciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învecinici
  • ‑nvecinici
  • învecinicire
  • ‑nvecinicire
  • învecinicit
  • ‑nvecinicit
  • învecinicitu‑
  • ‑nvecinicitu‑
  • învecinicind
  • ‑nvecinicind
  • învecinicindu‑
  • ‑nvecinicindu‑
singular plural
  • învecinicește
  • ‑nvecinicește
  • înveciniciți
  • ‑nveciniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învecinicesc
  • ‑nvecinicesc
(să)
  • învecinicesc
  • ‑nvecinicesc
  • înveciniceam
  • ‑nveciniceam
  • învecinicii
  • ‑nvecinicii
  • învecinicisem
  • ‑nvecinicisem
a II-a (tu)
  • învecinicești
  • ‑nvecinicești
(să)
  • învecinicești
  • ‑nvecinicești
  • înveciniceai
  • ‑nveciniceai
  • înveciniciși
  • ‑nveciniciși
  • înveciniciseși
  • ‑nveciniciseși
a III-a (el, ea)
  • învecinicește
  • ‑nvecinicește
(să)
  • învecinicească
  • ‑nvecinicească
  • învecinicea
  • ‑nvecinicea
  • învecinici
  • ‑nvecinici
  • învecinicise
  • ‑nvecinicise
plural I (noi)
  • învecinicim
  • ‑nvecinicim
(să)
  • învecinicim
  • ‑nvecinicim
  • înveciniceam
  • ‑nveciniceam
  • învecinicirăm
  • ‑nvecinicirăm
  • înveciniciserăm
  • ‑nveciniciserăm
  • învecinicisem
  • ‑nvecinicisem
a II-a (voi)
  • înveciniciți
  • ‑nveciniciți
(să)
  • înveciniciți
  • ‑nveciniciți
  • înveciniceați
  • ‑nveciniceați
  • învecinicirăți
  • ‑nvecinicirăți
  • înveciniciserăți
  • ‑nveciniciserăți
  • înveciniciseți
  • ‑nveciniciseți
a III-a (ei, ele)
  • învecinicesc
  • ‑nvecinicesc
(să)
  • învecinicească
  • ‑nvecinicească
  • înveciniceau
  • ‑nveciniceau
  • învecinici
  • ‑nvecinici
  • înveciniciseră
  • ‑nveciniciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veșnici
  • veșnicire
  • veșnicit
  • veșnicitu‑
  • veșnicind
  • veșnicindu‑
singular plural
  • veșnicește
  • veșniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veșnicesc
(să)
  • veșnicesc
  • veșniceam
  • veșnicii
  • veșnicisem
a II-a (tu)
  • veșnicești
(să)
  • veșnicești
  • veșniceai
  • veșniciși
  • veșniciseși
a III-a (el, ea)
  • veșnicește
(să)
  • veșnicească
  • veșnicea
  • veșnici
  • veșnicise
plural I (noi)
  • veșnicim
(să)
  • veșnicim
  • veșniceam
  • veșnicirăm
  • veșniciserăm
  • veșnicisem
a II-a (voi)
  • veșniciți
(să)
  • veșniciți
  • veșniceați
  • veșnicirăți
  • veșniciserăți
  • veșniciseți
a III-a (ei, ele)
  • veșnicesc
(să)
  • veșnicească
  • veșniceau
  • veșnici
  • veșniciseră
Intrare: înveșnicire
înveșnicire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveșnicire
  • ‑nveșnicire
  • înveșnicirea
  • ‑nveșnicirea
plural
  • înveșniciri
  • ‑nveșniciri
  • înveșnicirile
  • ‑nveșnicirile
genitiv-dativ singular
  • înveșniciri
  • ‑nveșniciri
  • înveșnicirii
  • ‑nveșnicirii
plural
  • înveșniciri
  • ‑nveșniciri
  • înveșnicirilor
  • ‑nveșnicirilor
vocativ singular
plural
învecinicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învecinicire
  • ‑nvecinicire
  • învecinicirea
  • ‑nvecinicirea
plural
  • înveciniciri
  • ‑nveciniciri
  • învecinicirile
  • ‑nvecinicirile
genitiv-dativ singular
  • înveciniciri
  • ‑nveciniciri
  • învecinicirii
  • ‑nvecinicirii
plural
  • înveciniciri
  • ‑nveciniciri
  • învecinicirilor
  • ‑nvecinicirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înveșnici, înveșnicescverb

  • 1. învechit A face ca ceva să devină veșnic, să dureze nelimitat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Da, îl revăd înveșnicit prin spații, Pe bolți de lumi aducător aminte. TOMA, C. V. 278. DLRLC
    • format_quote A căreia figură avea acea blîndeță ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37. DLRLC
    • format_quote Spre a-și învecinici pomenirea trimise... o icoană. NEGRUZZI, S. I 213. DLRLC
etimologie:
  • În + veșnic DEX '09 DEX '98

înveșnicire, înveșnicirisubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.