2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂSCÚT, -Ă, învăscuți, -te, adj. (Înv.) Care este îmbrăcat, acoperit, înfășurat, învelit. – V. învește.

ÎNVĂSCÚT, -Ă, învăscuți, -te, adj. (Înv.) Care este îmbrăcat, acoperit, înfășurat, învelit. – V. învește.

învăscut, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 111/1 / V: ~ves~, ~veștit / Pl: ~uți, ~e / E: învește] 1 Îmbrăcat. 2 Acoperit. 3 Înfășurat. 4 (Fig) Împodobit. 5 (D. grâu) Crescut în pleavă. 6 (Atm) Dezvoltat în aceeași membrană.

ÎNVĂSCÚT, -Ă, învăscuți, -te, adj. (Participiu al verbului învechit învește) Îmbrăcat, acoperit, înfășurat, învelit. Piciorul învăscut într-un călțun roșu. ODOBESCU, S. I 419. Veneau toți copiii din casă, învăscuți leșește. BĂLCESCU, O. I 18.

învăscut a. 1. îmbrăcat: un D-zeu nou născut, cu flori de crin învăscut POP. piciorul învăscut într’un călțun roșu OD.; 2. fig. acoperit: eu vreau să fiu prin mine ’n raze ’nvăscută AL. [Vechiu-rom. a înveaște = lat. INVESTIRE, forma învăscut e analogică].

ÎNVÉȘTE, învésc, vb. III. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) îmbrăca. [Perf. s. învăscui, part. învăscut.Var.: înveștí vb. IV] – Lat. investire.

ÎNVÉȘTE, învésc, vb. III. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) îmbrăca. [Perf. s. învăscui, part. învăscut.Var.: înveștí vb. IV] – Lat. investire.

ÎNVEȘTÍ vb. IV v. învește.

ÎNVEȘTÍ vb. IV v. învește.

învescut, ~ă a vz învăscut

învește [At: CORESI, PS. 87 / V: (cscj) ~șca, ~ti / Pzi: ~esc, învăsc, (sst) ~eștiu; Ps: înveștii, învăscui / E: ml investire] (îrg) 1-2 vtr A (se) înveșmânta (1-2). 3 vr A se împodobi. 4-5 vtr A (se) acoperi.

ÎNVEȘTE vb. (Mold., Trans. SV) A (se) îmbrăca. A: Te scoală de te-nveaște și te-ncinge. DOSOFTEI, VS. Cu hainele meale te învești. CD 1698, 27r; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, LITURGHIER; CD 1698, 9v; CI, 101; CD 1770, 10v. ◊ Fig. Ca-n Selmon cînd cade omătul de albeaște, așea toată țara cu tine s-a înveaște. DOSOFTEI, PS; cf. DOSOFTEI, MOL.; N. COSTIN; CANTEMIR. IST. C: Și în mare frîmseațe înveștite. PS. SEC. XVIII, 53r. Variante: învești (PS. SEC. XVIII, 53r). Etimologie: lat. investire.

învắsc, -văscút, a -véște și (în)veștésc v. tr. (lat. investire, a îmbrăca, d. vestis, veșmînt, haĭnă; it. vestire, pv. sp. pg. vestir, fr. vêtir.Învăsc, înveștĭ, învește, să învească, întocmaĭ ca cresc). Vechĭ. Azĭ lit. (numaĭ formele’n -uĭ, ut). Îmbrac: un prunc învăscut în scutice. Fig. Poet. Învăscut în raze, înconjurat de raze. Refl. Ignoranța se învăscuse într’înșiĭ (Petrașcu, Fig. lit. contemp. 205), păcatu s’a învăscut în om.

învéște, înveștésc, V. învăsc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învéște (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învésc, 2 sg. învéști, perf. s. 1 sg. învăscúi; conj. prez. 3 înveáscă; part. învăscút

învéște vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învésc, 2 sg. învéști, perf. s. 1 sg. învăscúi; conj. prez. 3 sg. și pl. înveáscă; part. învăscút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂSCÚT adj. v. acoperit, echipat, îmbrăcat, înfășurat, învelit, înveșmântat.

învăscut adj. v. ACOPERIT. ECHIPAT. ÎMBRĂCAT. ÎNFĂȘURAT. ÎNVELIT. ÎNVEȘMÎNTAT.

ÎNVÉȘTE vb. v. echipa, îmbrăca, înveșmânta.

învește vb. v. ECHIPA. ÎMBRĂCA. ÎNVEȘMÎNTA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înveștí (înveștésc, înveștít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir.

arată toate definițiile

Intrare: învăscut
învăscut adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învăscut
  • ‑nvăscut
  • învăscutul
  • învăscutu‑
  • ‑nvăscutul
  • ‑nvăscutu‑
  • învăscu
  • ‑nvăscu
  • învăscuta
  • ‑nvăscuta
plural
  • învăscuți
  • ‑nvăscuți
  • învăscuții
  • ‑nvăscuții
  • învăscute
  • ‑nvăscute
  • învăscutele
  • ‑nvăscutele
genitiv-dativ singular
  • învăscut
  • ‑nvăscut
  • învăscutului
  • ‑nvăscutului
  • învăscute
  • ‑nvăscute
  • învăscutei
  • ‑nvăscutei
plural
  • învăscuți
  • ‑nvăscuți
  • învăscuților
  • ‑nvăscuților
  • învăscute
  • ‑nvăscute
  • învăscutelor
  • ‑nvăscutelor
vocativ singular
plural
învescut participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învescut
  • ‑nvescut
  • învescutul
  • învescutu‑
  • ‑nvescutul
  • ‑nvescutu‑
  • învescu
  • ‑nvescu
  • învescuta
  • ‑nvescuta
plural
  • învescuți
  • ‑nvescuți
  • învescuții
  • ‑nvescuții
  • învescute
  • ‑nvescute
  • învescutele
  • ‑nvescutele
genitiv-dativ singular
  • învescut
  • ‑nvescut
  • învescutului
  • ‑nvescutului
  • învescute
  • ‑nvescute
  • învescutei
  • ‑nvescutei
plural
  • învescuți
  • ‑nvescuți
  • învescuților
  • ‑nvescuților
  • învescute
  • ‑nvescute
  • învescutelor
  • ‑nvescutelor
vocativ singular
plural
Intrare: învește
verb (VT619)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învește
  • ‑nvește
  • înveștere
  • ‑nveștere
  • învăscut
  • ‑nvăscut
  • învescut
  • ‑nvescut
  • învăscutu‑
  • ‑nvăscutu‑
  • învescutu‑
  • ‑nvescutu‑
  • învăscând
  • ‑nvăscând
  • învescând
  • ‑nvescând
  • învăscându‑
  • ‑nvăscându‑
  • învescându‑
  • ‑nvescându‑
singular plural
  • învește
  • ‑nvește
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
(să)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • învăscui
  • ‑nvăscui
  • învescui
  • ‑nvescui
  • învăscusem
  • ‑nvăscusem
  • învescusem
  • ‑nvescusem
a II-a (tu)
  • învești
  • ‑nvești
(să)
  • învești
  • ‑nvești
  • înveșteai
  • ‑nveșteai
  • învăscuși
  • ‑nvăscuși
  • învescuși
  • ‑nvescuși
  • învăscuseși
  • ‑nvăscuseși
  • învescuseși
  • ‑nvescuseși
a III-a (el, ea)
  • învește
  • ‑nvește
(să)
  • învească
  • ‑nvească
  • învască
  • ‑nvască
  • înveștea
  • ‑nveștea
  • învăscu
  • ‑nvăscu
  • învescu
  • ‑nvescu
  • învăscuse
  • ‑nvăscuse
  • învescuse
  • ‑nvescuse
plural I (noi)
  • înveștem
  • ‑nveștem
(să)
  • înveștem
  • ‑nveștem
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • învăscurăm
  • ‑nvăscurăm
  • învescurăm
  • ‑nvescurăm
  • învăscuserăm
  • ‑nvăscuserăm
  • învăscusem
  • ‑nvăscusem
  • învescuserăm
  • ‑nvescuserăm
  • învescusem
  • ‑nvescusem
a II-a (voi)
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
(să)
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
  • înveșteați
  • ‑nveșteați
  • învăscurăți
  • ‑nvăscurăți
  • învescurăți
  • ‑nvescurăți
  • învăscuserăți
  • ‑nvăscuserăți
  • învăscuseți
  • ‑nvăscuseți
  • învescuserăți
  • ‑nvescuserăți
  • învescuseți
  • ‑nvescuseți
a III-a (ei, ele)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
(să)
  • învească
  • ‑nvească
  • învască
  • ‑nvască
  • înveșteau
  • ‑nveșteau
  • învăscu
  • ‑nvăscu
  • învescu
  • ‑nvescu
  • învăscuseră
  • ‑nvăscuseră
  • învescuseră
  • ‑nvescuseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștire
  • ‑nveștire
  • înveștit
  • ‑nveștit
  • înveștitu‑
  • ‑nveștitu‑
  • înveștind
  • ‑nveștind
  • înveștindu‑
  • ‑nveștindu‑
singular plural
  • înveștește
  • ‑nveștește
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
(să)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • înveștii
  • ‑nveștii
  • înveștisem
  • ‑nveștisem
a II-a (tu)
  • înveștești
  • ‑nveștești
(să)
  • înveștești
  • ‑nveștești
  • înveșteai
  • ‑nveșteai
  • înveștiși
  • ‑nveștiși
  • înveștiseși
  • ‑nveștiseși
a III-a (el, ea)
  • înveștește
  • ‑nveștește
(să)
  • înveștească
  • ‑nveștească
  • înveștea
  • ‑nveștea
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștise
  • ‑nveștise
plural I (noi)
  • înveștim
  • ‑nveștim
(să)
  • înveștim
  • ‑nveștim
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • înveștirăm
  • ‑nveștirăm
  • înveștiserăm
  • ‑nveștiserăm
  • înveștisem
  • ‑nveștisem
a II-a (voi)
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
(să)
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
  • înveșteați
  • ‑nveșteați
  • înveștirăți
  • ‑nveștirăți
  • înveștiserăți
  • ‑nveștiserăți
  • înveștiseți
  • ‑nveștiseți
a III-a (ei, ele)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
(să)
  • înveștească
  • ‑nveștească
  • înveșteau
  • ‑nveșteau
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștiseră
  • ‑nveștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învăscut învescut

etimologie:

  • vezi învește
    surse: DEX '09 DEX '98

învește învești

etimologie: