2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLURÁT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă, se clatină ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridicături multe; accidentat. [Var.: învălurít, -ă adj.] – V. învălura.

ÎNVĂLURÁT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă, se clatină ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridicături multe; accidentat. [Var.: învălurít, -ă adj.] – V. învălura.

învălurat, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. I, 73/7 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: învălura] 1 Care face valuri Si: agitat, unduios. 2 Care se revarsă în formă de valuri. 3 Care se clatină ca valurile. 4 (D. un teren) Cu ridicături multe Si: accidentat.

ÎNVĂLURÁT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă întocmai ca valurile, care face valuri; ondulat, unduios; agitat, frămîntat. Plutea-n Siret un soare-nvălurat, Săreau, să prindă cîte-o gîză, crapii. DRAGOMIR, S. 37. Ploaia spăla grîul învălurat de toamnă. C. PETRESCU, A. 150. Aurul învălurat al grîului. SANDU-ALDEA, U. P. 158. 2. (Despre un teren) Cu ridicături de același nivel, cu încrețituri, cutat. Regiunea învălurată a dealurilor. – Variante: învălurít, -ă, vălurát, -ă (MACEDONSKI, O. III 21), vălurít, -ă (DUMITRIU, V. L. 112) adj.

ÎNVĂLURÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNVĂLURA și A SE ÎNVĂLURA. 2) (despre relief) Care are multe ridicături, asemănătoare valurilor. /v. a (se) învălura

ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).

ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).

ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.

ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.

ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.

învălura [At: REV. CRIT. I, 171 / Pzi: ~rez / E: în + valuri] 1 vt A mișca în valuri Si: a agita, a ondula. 2-3 vri A face valuri. 4 vr (Fig) a se revărsa.

învălurit, ~ă a vz învălurat

vălurat, ~ă a [At: MACEDONSCHI, O. III, 21 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: vălura] 1 Care se mișcă asemenea valurilor1 (1). 2 (D. întinderi de pământ, suprafețe etc.) Cu ușoare diferențe de nivel asemănătoare valurilor1 (1) Si: văluros (4). 3 (D. linii, contururi) Sinuos.

vălurat, -ă adj. Care este cu valuri sau ca niște valuri; care prezintă neregularități, ridicături și scobituri. ♦ (despre linii, contururi) Care este sinuos, ondulat. Creste de munți vălurite. • pl. -ți, -te. și vălurit, -ă adj. /v. vălura.

ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a frămînta, a agita. Grîul... ajungea la genunchi. În răstimpuri trecea prin el cîte o adiere de vînt, învălurîndu-l ca pe un lac de smarald. SANDU-ALDEA, U. P. 57. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. Apa se învălura ușor.Holda verde se legăna ușor în bătaia vîntului, învălura, susura, avea o mlădiere de apă. SANDU-ALDEA, D. N. 18. – Variantă: vălurí (PĂSCULESCU, L. P. 18) vb. IV.

VĂLURÁT, -Ă adj. v. învălurat.

VĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.

A SE ÎNVĂLURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ape) A se mișca în valuri; a se ondula. /în + valuri

A ÎNVĂLURÁ ~éz tranz. 1) A face să se învălureze; a ondula. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a împresura; a învălui; a înfășura; a cotropi; a cuprinde. /în + valuri


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învălurát adj. m., pl. învăluráți; f. sg. învălurátă, pl. învăluráte

arată toate definițiile

Intrare: învălurat
învălurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălurat
  • ‑nvălurat
  • învăluratul
  • învăluratu‑
  • ‑nvăluratul
  • ‑nvăluratu‑
  • învălura
  • ‑nvălura
  • învălurata
  • ‑nvălurata
plural
  • învălurați
  • ‑nvălurați
  • învălurații
  • ‑nvălurații
  • învălurate
  • ‑nvălurate
  • învăluratele
  • ‑nvăluratele
genitiv-dativ singular
  • învălurat
  • ‑nvălurat
  • învăluratului
  • ‑nvăluratului
  • învălurate
  • ‑nvălurate
  • învăluratei
  • ‑nvăluratei
plural
  • învălurați
  • ‑nvălurați
  • învăluraților
  • ‑nvăluraților
  • învălurate
  • ‑nvălurate
  • învăluratelor
  • ‑nvăluratelor
vocativ singular
plural
învălurit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălurit
  • ‑nvălurit
  • învăluritul
  • învăluritu‑
  • ‑nvăluritul
  • ‑nvăluritu‑
  • învăluri
  • ‑nvăluri
  • învălurita
  • ‑nvălurita
plural
  • învăluriți
  • ‑nvăluriți
  • învăluriții
  • ‑nvăluriții
  • învălurite
  • ‑nvălurite
  • învăluritele
  • ‑nvăluritele
genitiv-dativ singular
  • învălurit
  • ‑nvălurit
  • învăluritului
  • ‑nvăluritului
  • învălurite
  • ‑nvălurite
  • învăluritei
  • ‑nvăluritei
plural
  • învăluriți
  • ‑nvăluriți
  • învăluriților
  • ‑nvăluriților
  • învălurite
  • ‑nvălurite
  • învăluritelor
  • ‑nvăluritelor
vocativ singular
plural
vălurit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălurit
  • văluritul
  • văluritu‑
  • văluri
  • vălurita
plural
  • văluriți
  • văluriții
  • vălurite
  • văluritele
genitiv-dativ singular
  • vălurit
  • văluritului
  • vălurite
  • văluritei
plural
  • văluriți
  • văluriților
  • vălurite
  • văluritelor
vocativ singular
plural
vălurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălurat
  • văluratul
  • văluratu‑
  • vălura
  • vălurata
plural
  • vălurați
  • vălurații
  • vălurate
  • văluratele
genitiv-dativ singular
  • vălurat
  • văluratului
  • vălurate
  • văluratei
plural
  • vălurați
  • văluraților
  • vălurate
  • văluratelor
vocativ singular
plural
Intrare: învălura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălura
  • ‑nvălura
  • învălurare
  • ‑nvălurare
  • învălurat
  • ‑nvălurat
  • învăluratu‑
  • ‑nvăluratu‑
  • învălurând
  • ‑nvălurând
  • învălurându‑
  • ‑nvălurându‑
singular plural
  • învălurea
  • ‑nvălurea
  • învălurați
  • ‑nvălurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învălurez
  • ‑nvălurez
(să)
  • învălurez
  • ‑nvălurez
  • învăluram
  • ‑nvăluram
  • învălurai
  • ‑nvălurai
  • învălurasem
  • ‑nvălurasem
a II-a (tu)
  • învălurezi
  • ‑nvălurezi
(să)
  • învălurezi
  • ‑nvălurezi
  • învălurai
  • ‑nvălurai
  • învălurași
  • ‑nvălurași
  • învăluraseși
  • ‑nvăluraseși
a III-a (el, ea)
  • învălurea
  • ‑nvălurea
(să)
  • învălureze
  • ‑nvălureze
  • învălura
  • ‑nvălura
  • învălură
  • ‑nvălură
  • învălurase
  • ‑nvălurase
plural I (noi)
  • învălurăm
  • ‑nvălurăm
(să)
  • învălurăm
  • ‑nvălurăm
  • învăluram
  • ‑nvăluram
  • învălurarăm
  • ‑nvălurarăm
  • învăluraserăm
  • ‑nvăluraserăm
  • învălurasem
  • ‑nvălurasem
a II-a (voi)
  • învălurați
  • ‑nvălurați
(să)
  • învălurați
  • ‑nvălurați
  • învălurați
  • ‑nvălurați
  • învălurarăți
  • ‑nvălurarăți
  • învăluraserăți
  • ‑nvăluraserăți
  • învăluraseți
  • ‑nvăluraseți
a III-a (ei, ele)
  • învălurea
  • ‑nvălurea
(să)
  • învălureze
  • ‑nvălureze
  • învălurau
  • ‑nvălurau
  • învălura
  • ‑nvălura
  • învăluraseră
  • ‑nvăluraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văluri
  • vălurire
  • vălurit
  • văluritu‑
  • vălurind
  • vălurindu‑
singular plural
  • vălurește
  • văluriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văluresc
(să)
  • văluresc
  • văluream
  • vălurii
  • vălurisem
a II-a (tu)
  • vălurești
(să)
  • vălurești
  • vălureai
  • văluriși
  • văluriseși
a III-a (el, ea)
  • vălurește
(să)
  • vălurească
  • vălurea
  • văluri
  • vălurise
plural I (noi)
  • vălurim
(să)
  • vălurim
  • văluream
  • vălurirăm
  • văluriserăm
  • vălurisem
a II-a (voi)
  • văluriți
(să)
  • văluriți
  • vălureați
  • vălurirăți
  • văluriserăți
  • văluriseți
a III-a (ei, ele)
  • văluresc
(să)
  • vălurească
  • vălureau
  • văluri
  • văluriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învălurat învălurit vălurit vălurat

  • 1. Care se mișcă, se clatină ca valurile, care face valuri.
    exemple
    • Plutea-n Siret un soare-nvălurat, Săreau, să prindă cîte-o gîză, crapii. DRAGOMIR, S. 37.
      surse: DLRLC
    • Ploaia spăla grîul învălurat de toamnă. C. PETRESCU, A. 150.
      surse: DLRLC
    • Aurul învălurat al grîului. SANDU-ALDEA, U. P. 158.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre un teren) Cu ridicături multe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: accidentat cutat attach_file un exemplu
    exemple
    • Regiunea învălurată a dealurilor.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi învălura
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

învălura învălurare învălurat învălurit văluri vălurit vălurat

etimologie:

  • În + valuri (pluralul lui val).
    surse: DEX '09 DEX '98