2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂȚĂTÓR, -OÁRE, învățători, -oare, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor. ♦ Persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor. II. Adj. (Înv.) Care învață, care sfătuiește. – Învăța + suf. -ător.

ÎNVĂȚĂTÓR, -OÁRE, învățători, -oare, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor. ♦ Persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor. II. Adj. (Înv.) Care învață, care sfătuiește. – Învăța + suf. -ător.

învățător, ~oare [At: COD. VOR. 122/6 / Pl: ~i, ~oare / E: învăța + -(ă)tor)] 1 a (Înv) Care transmite sistematic cunoștințe. 2 a Care sfătuiește. 3 a (Înv) Plin de învățăminte Si: instructiv. 4 smf Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală Si: dascăl, institutor, învățătoreasă, învățătoriță. 5 smf Persoană care instruiește pe cineva Si: magistru, preceptor, instructor, (iuz) năstăvitor. 6-7 smf (Inițiator sau) propagator al unei doctrine Si: îndrumător, povățuitor, sfătuitor 8 sm (Înv; îs) ~iu de leage Cunoscător al legilor Cf jurist, juristconsult. 9 sm (Înv; îs) ~ de suflete Preot.

ÎNVĂȚĂTÓR2, -OÁRE, învățători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană cu calificare specială, însărcinată cu instruirea și educarea elevilor din primele patru clase elementare. V. institutor. Drumul pe care sînt chemați să meargă învățătorii – și, în general, intelectualii devotați poporului – este drumul participării active la făurirea acestei vieți fericite pe care ne-o aduce construirea socialismului în patria noastră. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 465. Învățătorii și profesorii au sarcina nobilă de a face să crească în fiecare elev setea de cunoștințe, pasiunea pentru învățătură. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. Mă simt nefericit, mărturisea într-o seară Mitrea Cocor fierarului... căci am rămas fără învățător, cu tăblița și abecedarul ca niște frați muți, de la care nu pot afla nimic. SADOVEANU, M. C. 70. ♦ Persoană care dă învățătură, care învață sau instruiește (pe cineva); maestru, preceptor, dascăl. Învățătorul este pentru un tînăr aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 8. 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor.

ÎNVĂȚĂTÓR1, -OÁRE, învățători, -oare, adj. (Învechit) Care învață, instruiește, sfătuiește. O broșură învățătoare meșteșugului de a face zahar. NEGRUZZI, S. I 3.

ÎNVĂȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Lucrător din învățământ cu studii speciale, care instruiește și educă elevii în primele clase elementare. 2) Persoană care inițiază, învață, îndrumă pe cineva; dascăl. /a învăța + suf.~ător

învățător m. 1. cel ce învață, maestru; 2. în special, cel ce predă instrucțiunea primară în școalele rurale.

învățătór, -oáre s. Care îl învață pe altu, profesor de școală primară rurală. – Învățătoreasă, pl. ese, nevastă de învățător. V. institutor.

învățătór-educatór s. m. Învățător care este și educator ◊ „Posturile de educatoare și învățători-educatori din municipiul București [...] se ocupă fără concurs.” I.B. 25 III 74 p. 5 (din învățător + educator)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învățător s. m., pl. învățători

învățător s. m., pl. învățători

învățătór s. m., adj. m., pl. învățătóri; f. sg. și pl. învățătoáre, g.-d. sg. art. învățătoárei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVĂȚĂTÓR s. dascăl, (prin Bucov. și Transilv.) școleriu, (peior.) belfer. (I-a fost ~ la școala elementară.)

ÎNVĂȚĂTÓR adj. v. educativ, instructiv, îndrumător, moralizator, povățuitor, sfătuitor.

ÎNVĂȚĂTOR s. dascăl, (prin Bucov. și Transilv.) școleriu, (peior.) belfer. (I-a fost ~ la școala elementară.)

învățător adj. v. EDUCATIV. INSTRUCTIV. ÎNDRUMĂTOR. MORALIZATOR. POVĂȚUITOR. SFĂTUITOR.

Intrare: învățător (adj.)
învățător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învățător
  • ‑nvățător
  • învățătorul
  • învățătoru‑
  • ‑nvățătorul
  • ‑nvățătoru‑
  • învățătoare
  • ‑nvățătoare
  • învățătoarea
  • ‑nvățătoarea
plural
  • învățători
  • ‑nvățători
  • învățătorii
  • ‑nvățătorii
  • învățătoare
  • ‑nvățătoare
  • învățătoarele
  • ‑nvățătoarele
genitiv-dativ singular
  • învățător
  • ‑nvățător
  • învățătorului
  • ‑nvățătorului
  • învățătoare
  • ‑nvățătoare
  • învățătoarei
  • ‑nvățătoarei
plural
  • învățători
  • ‑nvățători
  • învățătorilor
  • ‑nvățătorilor
  • învățătoare
  • ‑nvățătoare
  • învățătoarelor
  • ‑nvățătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: învățător (s.m.)
învățător2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învățător
  • ‑nvățător
  • învățătorul
  • învățătoru‑
  • ‑nvățătorul
  • ‑nvățătoru‑
plural
  • învățători
  • ‑nvățători
  • învățătorii
  • ‑nvățătorii
genitiv-dativ singular
  • învățător
  • ‑nvățător
  • învățătorului
  • ‑nvățătorului
plural
  • învățători
  • ‑nvățători
  • învățătorilor
  • ‑nvățătorilor
vocativ singular
  • învățătorule
  • ‑nvățătorule
plural
  • învățătorilor
  • ‑nvățătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învățător, învățătoareadjectiv

etimologie:
  • Învăța + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

învățător, învățătorisubstantiv masculin
învățătoare, învățătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: institutor
    • format_quote Drumul pe care sînt chemați să meargă învățătorii – și, în general, intelectualii devotați poporului – este drumul participării active la făurirea acestei vieți fericite pe care ne-o aduce construirea socialismului în patria noastră. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 465. DLRLC
    • format_quote Învățătorii și profesorii au sarcina nobilă de a face să crească în fiecare elev setea de cunoștințe, pasiunea pentru învățătură. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. DLRLC
    • format_quote Mă simt nefericit, mărturisea într-o seară Mitrea Cocor fierarului... căci am rămas fără învățător, cu tăblița și abecedarul ca niște frați muți, de la care nu pot afla nimic. SADOVEANU, M. C. 70. DLRLC
    • 1.1. Persoană care învață sau instruiește pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Învățătorul este pentru un tînăr aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 8. DLRLC
  • 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Învăța + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.