16 definiții pentru întruni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRUNÍ, întrunesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) uni la un loc, a (se) strânge laolaltă, a (se) aduna, a (se) însuma. 2. Tranz. A obține (un anumit număr de voturi); a totaliza. – Din întruna.

întruni [At: (a. 1702) ÎNVĂȚĂTURĂ, ap. DA ms / V: (înv) înuni, (cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: întruna] 1-2 vtr A (se) uni la un loc Si: a (se) aduna, a (se) împreuna, (reg) a (se) întroloca (1-2). 3 vt A cuprinde în sine Si: (înv) a întătălui. 4 vt A obține un anumit procent în urma votului.

ÎNTRUNÍ, întrunesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni la un loc, a (se) strânge laolaltă, a (se) aduna, a (se) însuma. – Din întruna.

ÎNTRUNÍ, întrunesc, vb. IV. 1. Refl. A se uni la un loc, a se aduna, a se strînge laolaltă. În octombrie 1922 se întrunește la Ploiești al II-lea Congres al Partidului Comunist. IST. R.P.R. 536. ◊ Tranz. Întrunind idei abstracte cu prozaice amănunte. ODOBESCU, S. III 60. Sînt director și voiesc Actori buni să întrunesc. ALECSANDRI, T. 868. ♦ Tranz. A cuprinde în sine, la un loc. Mult amar și mult ridicol întrunește o făptură Ce se naște prin iubire și se mistuie prin ură. BELDICEANU, P. 123. 2. Tranz. A îndeplini. Candidatul întrunește toate condițiile cerute. 3. Tranz. (Cu complementul «voturi») A obține. Candidatul a întrunit majoritatea voturilor.

A ÎNTRUNÍ ~ésc tranz. 1) A face să se întrunească. 2) (elemente de același tip) A include în sine; a cuprinde; a îngloba; a însuma; a conține; a comporta. /Din întruna

A SE ÎNTRUNÍ pers. 3 se ~ésc intranz. A se aduna laolaltă. /Din întruna

întrunì v. 1. a uni într’una; 2. a se strânge la un loc.

întrunésc v. tr. (d. întru și unesc, ca și întru’una, după fr. réunir). Unesc, împreun: a întruni capetele a doŭă fire. Adun în societate, reunesc: a întruni poporu ca să-ĭ vorbeștĭ. V. refl. Membriĭ societățiĭ s’aŭ întrunit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!întruní (a ~) (în-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrunésc, imperf. 3 sg. întruneá; conj. prez. 3 întruneáscă

întruní vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrunésc, imperf. 3 sg. întruneá; conj. prez. 3 sg. și pl. întruneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTRUNÍ vb. 1. v. aduna. 2. v. convoca. 3. v. însuma.

ÎNTRUNI vb. 1. a (se) aduna, a (se) reuni, a (se) strînge, (reg.) a (se) întroloca, a (se) soborî, (Olt. și Munt.) a (se) închelba, a (se) închelbăra. (S-au ~ cu toții.) 2. a aduna, a convoca, a reuni, a strînge. (I-a ~ pe toți ai săi.) 3. a însuma, (rar) a împreuna. (~ autoritatea juridică și cea politică.)

A (se) întruni ≠ a se răzleți


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AVARITIA OMNIA VITIA HABET (lat.) avariția întrunește în ea toate viciile – Cato, „de moribus”, 1, 82, 10.

Intrare: întruni
  • silabație: în-tru-ni info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întruni
  • ‑ntruni
  • întrunire
  • ‑ntrunire
  • întrunit
  • ‑ntrunit
  • întrunitu‑
  • ‑ntrunitu‑
  • întrunind
  • ‑ntrunind
  • întrunindu‑
  • ‑ntrunindu‑
singular plural
  • întrunește
  • ‑ntrunește
  • întruniți
  • ‑ntruniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întrunesc
  • ‑ntrunesc
(să)
  • întrunesc
  • ‑ntrunesc
  • întruneam
  • ‑ntruneam
  • întrunii
  • ‑ntrunii
  • întrunisem
  • ‑ntrunisem
a II-a (tu)
  • întrunești
  • ‑ntrunești
(să)
  • întrunești
  • ‑ntrunești
  • întruneai
  • ‑ntruneai
  • întruniși
  • ‑ntruniși
  • întruniseși
  • ‑ntruniseși
a III-a (el, ea)
  • întrunește
  • ‑ntrunește
(să)
  • întrunească
  • ‑ntrunească
  • întrunea
  • ‑ntrunea
  • întruni
  • ‑ntruni
  • întrunise
  • ‑ntrunise
plural I (noi)
  • întrunim
  • ‑ntrunim
(să)
  • întrunim
  • ‑ntrunim
  • întruneam
  • ‑ntruneam
  • întrunirăm
  • ‑ntrunirăm
  • întruniserăm
  • ‑ntruniserăm
  • întrunisem
  • ‑ntrunisem
a II-a (voi)
  • întruniți
  • ‑ntruniți
(să)
  • întruniți
  • ‑ntruniți
  • întruneați
  • ‑ntruneați
  • întrunirăți
  • ‑ntrunirăți
  • întruniserăți
  • ‑ntruniserăți
  • întruniseți
  • ‑ntruniseți
a III-a (ei, ele)
  • întrunesc
  • ‑ntrunesc
(să)
  • întrunească
  • ‑ntrunească
  • întruneau
  • ‑ntruneau
  • întruni
  • ‑ntruni
  • întruniseră
  • ‑ntruniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întruni întrunire

etimologie:

  • întruna
    surse: DEX '09 DEX '98