2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întreire sf [At: LB / V: ~rii / Pl: ~ri / E: întrei] 1-2 Creștere de trei ori (a cantității sau) a numărului Si: întreit1 (1-2), triplare.

ÎNTREÍ, întreiesc, vb. IV. Tranz. A face de trei ori mai mare, mai numeros; a tripla. – În + trei.

ÎNTREÍ, întreiesc, vb. IV. Tranz. A face de trei ori mai mare, mai numeros; a tripla. – În + trei.

întrei vtr [At: BIBLIA (1688), 211 / V: ~rii / Pzi: ~esc / E: în + trei] 1-4 A (se) face de trei ori (mai mare sau) mai numeros Si: a (se) tripla.

ÎNTREÍ, întreiesc, vb. IV. Tranz. A spori de trei ori; p. ext. a face mai mare, mai mult, mai numeros; a mări.

A ÎNTREÍ ~iésc tranz. A mări de trei ori; a tripla. /în + trei

întreĭésc v. tr. Fac de treĭ orĭ maĭ mare. V. triplic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întreí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întreiésc, imperf. 3 sg. întreiá; conj. prez. 3 întreiáscă

întreí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întreiésc, imperf. 3 sg. întreiá; conj. prez. 3 sg. și pl. întreiáscă

întrei (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întreiesc, conj. întreiască)

întreiesc, -eiască 3 conj., -eiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTREIRE s. triplare. (~ producției.)

ÎNTREI vb. a (se) tripla. (Producția s-a ~.)

Intrare: întreire
întreire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreire
  • ‑ntreire
  • întreirea
  • ‑ntreirea
plural
  • întreiri
  • ‑ntreiri
  • întreirile
  • ‑ntreirile
genitiv-dativ singular
  • întreiri
  • ‑ntreiri
  • întreirii
  • ‑ntreirii
plural
  • întreiri
  • ‑ntreiri
  • întreirilor
  • ‑ntreirilor
vocativ singular
plural
Intrare: întrei
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrei
  • ‑ntrei
  • întreire
  • ‑ntreire
  • întreit
  • ‑ntreit
  • întreitu‑
  • ‑ntreitu‑
  • întreind
  • ‑ntreind
  • întreindu‑
  • ‑ntreindu‑
singular plural
  • întreiește
  • ‑ntreiește
  • întreiți
  • ‑ntreiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întreiesc
  • ‑ntreiesc
(să)
  • întreiesc
  • ‑ntreiesc
  • întreiam
  • ‑ntreiam
  • întreii
  • ‑ntreii
  • întreisem
  • ‑ntreisem
a II-a (tu)
  • întreiești
  • ‑ntreiești
(să)
  • întreiești
  • ‑ntreiești
  • întreiai
  • ‑ntreiai
  • întreiși
  • ‑ntreiși
  • întreiseși
  • ‑ntreiseși
a III-a (el, ea)
  • întreiește
  • ‑ntreiește
(să)
  • întreiască
  • ‑ntreiască
  • întreia
  • ‑ntreia
  • întrei
  • ‑ntrei
  • întreise
  • ‑ntreise
plural I (noi)
  • întreim
  • ‑ntreim
(să)
  • întreim
  • ‑ntreim
  • întreiam
  • ‑ntreiam
  • întreirăm
  • ‑ntreirăm
  • întreiserăm
  • ‑ntreiserăm
  • întreisem
  • ‑ntreisem
a II-a (voi)
  • întreiți
  • ‑ntreiți
(să)
  • întreiți
  • ‑ntreiți
  • întreiați
  • ‑ntreiați
  • întreirăți
  • ‑ntreirăți
  • întreiserăți
  • ‑ntreiserăți
  • întreiseți
  • ‑ntreiseți
a III-a (ei, ele)
  • întreiesc
  • ‑ntreiesc
(să)
  • întreiască
  • ‑ntreiască
  • întreiau
  • ‑ntreiau
  • întrei
  • ‑ntrei
  • întreiseră
  • ‑ntreiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întreire

etimologie:

întrei întreire întreit

  • 1. A face de trei ori mai mare, mai numeros.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: tripla

etimologie:

  • În + trei
    surse: DEX '09 NODEX