2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întinzătoáre și tinz- f., pl. orĭ. Vest. Lambă, funia, lanțu saŭ drugu care unește capătu osiiĭ caruluĭ cu crucea din ainte și cu cea din apoĭ.

ÎNTINZĂTÓR, întinzătoare, s. n. 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile. 2. Băț, lemn la războiul de țesut, cu ajutorul căruia se răsucește țesătura pe sulul dinainte; întorcător, încordător. – Întinde + suf. -ător.

ÎNTINZĂTÓR, întinzătoare, s. n. 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile. 2. Băț, lemn la războiul de țesut, cu ajutorul căruia se răsucește țesătura pe sulul dinainte; întorcător, încordător. – Întinde + suf. -ător.

întinsător, ~oare a vz întinzător

întinzător, ~oare a [At: DAMÉ, T. / V: ~nsă~ / Pl: ~i, ~oare / E: întinde + -(ă)tor] 1 a Care întinde (2). 2 sn (Lpl) Dispozitiv folosit pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile. 3 sn Parte a teicii morii Si: căpăstru, strunea. 4 sn Lemn care întinde frânghia ferăstrăului Si: pană, struneală. 5 sn Sucitor cu care se întinde aluatul. 6 sm (Teh; îs) ~ de curea Dispozitiv mecanic folosit pentru a ține întinse curelele de transmisie. 7 snf Parte a războiului de țesut cu care se strânge pânza țesută Si: crivea, zapcă, zetcă Cf amnar. 8 sf Lanț sau funie care leagă osia carului de cruce sau de scară.

ÎNTINZĂTÓR, întinzători, s. m., și întinzătoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru a dezvolta o anumită forță de întindere. Întinzător de cablu.

ÎNTINZĂTÓR ~oáre n. Dispozitiv folosit pentru a întinde ceva. /întins + suf. ~ător

întinzător n. bățul răsboiului cu care se strânge pe sulul dinainte pânza țesută.

întinzătór n., pl. oare. Crivea, zatcă, bățu cu care se strînge pe sulu din ainte pînza țesută.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întinzătór s. n., pl. întinzătoáre

întinzătór s. n., pl. întinzătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTINZĂTOÁRE s. v. lambă, vătrai.

întinzătoare s. v. LAMBĂ. VĂTRAI.

ÎNTINZĂTÓR s. 1. v. cordar. 2. v. slobozitor. 3. (TEHN.) tendor. (~ pentru întinderea organelor flexibile de transmisie.)

ÎNTINZĂTOR s. (TEHN.) 1. cordar, strună, (reg.) aripă, cheie, încordător, lemnuș, limbă, lopățică, pană, răsucitoare, săgeată, struneală, sucitor. (~ la ferăstrău.) 2. întorcător, slohozi-tor, (reg.) încordător, zăvor, (Munt.) crivea, (Mold. și Bucov.) pochiheci, (Olt. și Ban.) zatcă. (~ la războiul de țesut.)

Intrare: întinzătoare
întinzătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întinzătoare
  • ‑ntinzătoare
  • întinzătoarea
  • ‑ntinzătoarea
plural
  • întinzători
  • ‑ntinzători
  • întinzătorile
  • ‑ntinzătorile
genitiv-dativ singular
  • întinzători
  • ‑ntinzători
  • întinzătorii
  • ‑ntinzătorii
plural
  • întinzători
  • ‑ntinzători
  • întinzătorilor
  • ‑ntinzătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: întinzător
întinzător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întinzător
  • ‑ntinzător
  • întinzătorul
  • întinzătoru‑
  • ‑ntinzătorul
  • ‑ntinzătoru‑
plural
  • întinzătoare
  • ‑ntinzătoare
  • întinzătoarele
  • ‑ntinzătoarele
genitiv-dativ singular
  • întinzător
  • ‑ntinzător
  • întinzătorului
  • ‑ntinzătorului
plural
  • întinzătoare
  • ‑ntinzătoare
  • întinzătoarelor
  • ‑ntinzătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întinzător

  • 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Întinzător de cablu.
      surse: DLRLC
    • comentariu Indică și genul masculin.
      surse: DLRLC
  • 2. Băț, lemn la războiul de țesut, cu ajutorul căruia se răsucește țesătura pe sulul dinainte.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: încordător întorcător

etimologie:

  • Întinde + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98