2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTEȚÍT, -Ă, întețiți, -te, adj. Devenit mai puternic, mai intens. – V. înteți.

ÎNTEȚÍT, -Ă, întețiți, -te, adj. Devenit mai puternic, mai intens. – V. înteți.

întețit2, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 96/32 / V: ~ța / Pl: ~iți, ~e / E: înteți] 1 (D. foc) Intensificat. 2 Agitat. 3 Care a devenit mai intens. 4 Care sporește. 5 (D. un conflict) Intensificat. 6 (D. sânge) Înfierbântat. 7 (D. persoane) Întărâtat. 8 Iuțit. 9 Repetat. 10 Chinuit. 11 Răspândit. 12 (Pop) Stăpânit de o pasiune. 13 (D. o persoană) Agasat prin insistențe repetate. 14 Constrâns. 15 (D. cal) îndemnat să fugă. 16 Stimulat. 17 Gonit. 18 Aprins. 19 Opintit. 20 (Ccd) Îndemnat.

întețit1 sn [At: SBIERA, P. 83 / V: at / Pl: ~uri / E: înteți] 1-4 Întețire (1-4). 5 Creștere. 6 Intensificare. 7 Sporire. 8 Iuțire. 9 Repetare. 10 Agitare. 11 Chinuire. 12 Răspândire. 13-20 Întețire (13-20). 21 Constrângere. 22 Stimulare. 23 Gonire. 24 Opintire. 25 Îndemnare. 26 Accentuare. 27 (Îlav) Cu ~ Cu insistență.

ÎNTEȚÍT, -Ă, întețiți, -te, adj. (Despre fenomene, acțiuni, pasiuni etc.) Devenit mai mare, mai intens, mai violent; intensificat, sporit. În jurul tău e-un clocot de muncă întețit. DEȘLIU, N. 86. Caldul sînge prin artere năvălește întețit. MACEDONSKI, O. I 29.

ÎNTEȚÍ, întețesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) face mai puternic, mai intens; a (se) intensifica, a (se) încinge1. 2. Tranz. (Pop.) A cuprinde cu violență, cu frecvență crescută. 3. Tranz. A sâcâi cu insistențe repetate. – Lat. *intitiare (< titio).

ÎNTEȚÍ, întețesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) face mai puternic, mai intens; a (se) intensifica, a (se) încinge1. 2. Tranz. (Pop.) A cuprinde cu violență, cu frecvență crescută. 3. Tranz. A sâcâi cu insistențe repetate. – Lat. *intitiare (< titio).

înteți [At: CANTEMIR, IST. 223 / V: (cscj) a / Pzi: esc / E: ns pbl ml *intitiare] 1-2 vt A face (să crească sau) să devină mai intens Si: a activa, a ațâța. 3-4 vt (Fig) A face să se agite (intens). 5-6 vr (A crește sau) a deveni mai intens Si: a se întări, a se intensifica. 7 vr A spori. 8-9 vtr A (se) iuți. 10 vt A repeta. 11 vt A agita. 12 vt A chinui. 13 vr A se răspândi. 14 vt (Pop; d. o pasiune, un sentiment) A cuprinde cu putere Si: a poseda, a stăpâni. 15 vi A da zor. 16 vt A agasa prin insistențe repetate. 17 vt A constrânge. 18 vt (D. animale de călărie) A îndemna să fugă Si: a împintena. 19 vi A stimula. 20 vt A goni. 21 vr (Șfg) A se aprinde. 22 vr (D. vite) A se împreuna. 23 vr A se opinti. 24 vr (Nob; ccd) A se îndemna. 25 vr (D. un conflict) A se intensifica.

ÎNTEȚÍ, întețesc, vb. IV. 1. Refl. (Subiectul este o acțiune sau un fenomen) A deveni mai mare, mai puternic, mai intens, mai violent, a crește tot mai mult (în intensitate); a se intensifica. Un freamăt adînc... se-ntețește Și crește cu huiet. DEȘLIU, G. 13. Mersul cavaleriilor se întețea. CAMILAR, N. I 215. Afară ploaia s-a întețit. SADOVEANU, N. P. 250. Tunetele se întețesc și peste cîteva minute un adevărat potop s-abate vijelios asupra noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 412. ◊ Tranz. S-apucă-ndată, alte crengi uscate taie, Întețesc para zicîndu-și: luminează cele plaie Zarea de l-al nostru foc. NEGRUZZI, S. II 86. 2. Tranz. (Subiectul este un sentiment, o senzație etc.) A cuprinde, a apuca cu putere; a stăpîni. Jupîneasă crîșmăriță, m-a-ntețit un pui de sete. TOMA, C. V. 499. Timpul nașterii sosi... o întețiră durerile. RETEGANUL, P. II 29. De ce mergea, d-aia o întețea urîtul. ISPIRESCU, U. 95. 3. Tranz. A obosi cu insistențe repetate, a stărui pe lîngă cineva; a hărțui. Dacă văzu împăratul că-l întețesc fetele cu rugăciunile, zise... ISPIRESCU, L. 12. ♦ A ataca cu putere. Iar cînd îl întețea vrăjmașul, calul se urca ca fulgerul în sus. ISPIRESCU, L. 170. 4. Refl. A se întărîta, a se aprinde. Primăvara [dropioii] se întețesc în lupte amoroase. ODOBESCU, S. III 14.

A ÎNTEȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să se întețească. 2) A deranja din ce în ce mai des; a nu slăbi. ~ pe cineva cu vizitele. 3) rar A ataca energic. ~ dușmanul din toate părțile. 4) fig. (despre sentimente, senzații) A cuprinde cu putere. /<lat. intitiare

A SE ÎNTEȚÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre ploaie, vânt etc.) A deveni mai puternic; a crește în intensitate; a se întări. Vântul s-a ~it. /<lat. intitiare

întețì v. 1. a împunge, a da zor: întețindu-l și încingându-l dorul de părinți ISP.; 2. fig. a excita: nu te ’nteți ’n asprime, când poți să dai iertare AL.; 3. fig. a se întâri: propaganda se înteți. [Origină necunoscută].

întețésc v. tr. (cp. cu întiștesc). Îndemn, stimulez: întețindu-l și încingîndu-l doru de părințĭ (Isp.). V. refl. Cresc în intensitate, sporesc: ploaĭa, lupta se întețise.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întețésc, imperf. 3 sg. întețeá; conj. prez. 3 întețeáscă

întețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întețésc, imperf. 3 sg. întețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întețeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTEȚÍ vb. 1. v. ațâța. 2. v. intensifica. 3. v. iuți. 4. v. îndârji. 5. a se îndârji, a se înverșuna, (fig.) a se ascuți. (Disputa s-a ~.) 6. a (se) intensifica, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Confruntarea dintre ei s-a ~.)

ÎNTEȚI vb. 1. a ațîța, a înviora, (rar) a scotoci, (pop.) a zădărî. (~ focul.) 2. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se întări, a se mări, a spori. (Viteza vîntului s-a ~.) 3. a-și iuți. (Își ~ fuga.) 4. a crește, a se îndîrji, a spori, (fig.) a se ascuți. (Lupta s-a ~ în intensitate.) 5. a se îndîrji, a se înverșuna. (Disputa s-a ~.) 6. a (se) intensifica, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Confruntarea dintre ei s-a ~.)

A (se) înteți ≠ a (se) liniști, a (se) micșora, a slăbi, a (se) tempera


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

întețí (întețésc, întețít), vb.1. A face mai puternic, mai intens. – 2. A grăbi, a accelera. – 3. A mări, a spori. – 4. A incita, a stimula. – Var. înteța. Origine necunoscută. După Pușcariu, Lat. ti, 42, din lat. incitāre, prin intermediul unei disimilări *încețiînteți; însă Pușcariu 882 consideră etimonul necunoscut; DAR respinge legătura unei legături cu intensus, avînd în vedere dificultățile formale. Der. de la *attῑtĭāre, cu schimbare de pref. (Weigang, Jb, XIX, 136; REW 769), nu este mai sigură. Scriban identifică acest vb. cu întiști, vb. (înv., a împinge, a urmări) din sl. tistati.

Intrare: întețit
întețit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întețit
  • ‑ntețit
  • întețitul
  • întețitu‑
  • ‑ntețitul
  • ‑ntețitu‑
  • înteți
  • ‑nteți
  • întețita
  • ‑ntețita
plural
  • întețiți
  • ‑ntețiți
  • întețiții
  • ‑ntețiții
  • întețite
  • ‑ntețite
  • întețitele
  • ‑ntețitele
genitiv-dativ singular
  • întețit
  • ‑ntețit
  • întețitului
  • ‑ntețitului
  • întețite
  • ‑ntețite
  • întețitei
  • ‑ntețitei
plural
  • întețiți
  • ‑ntețiți
  • întețiților
  • ‑ntețiților
  • întețite
  • ‑ntețite
  • întețitelor
  • ‑ntețitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înteți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înteți
  • ‑nteți
  • întețire
  • ‑ntețire
  • întețit
  • ‑ntețit
  • întețitu‑
  • ‑ntețitu‑
  • întețind
  • ‑ntețind
  • întețindu‑
  • ‑ntețindu‑
singular plural
  • întețește
  • ‑ntețește
  • întețiți
  • ‑ntețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întețesc
  • ‑ntețesc
(să)
  • întețesc
  • ‑ntețesc
  • întețeam
  • ‑ntețeam
  • înteții
  • ‑nteții
  • întețisem
  • ‑ntețisem
a II-a (tu)
  • întețești
  • ‑ntețești
(să)
  • întețești
  • ‑ntețești
  • întețeai
  • ‑ntețeai
  • întețiși
  • ‑ntețiși
  • întețiseși
  • ‑ntețiseși
a III-a (el, ea)
  • întețește
  • ‑ntețește
(să)
  • întețească
  • ‑ntețească
  • întețea
  • ‑ntețea
  • înteți
  • ‑nteți
  • întețise
  • ‑ntețise
plural I (noi)
  • întețim
  • ‑ntețim
(să)
  • întețim
  • ‑ntețim
  • întețeam
  • ‑ntețeam
  • întețirăm
  • ‑ntețirăm
  • întețiserăm
  • ‑ntețiserăm
  • întețisem
  • ‑ntețisem
a II-a (voi)
  • întețiți
  • ‑ntețiți
(să)
  • întețiți
  • ‑ntețiți
  • întețeați
  • ‑ntețeați
  • întețirăți
  • ‑ntețirăți
  • întețiserăți
  • ‑ntețiserăți
  • întețiseți
  • ‑ntețiseți
a III-a (ei, ele)
  • întețesc
  • ‑ntețesc
(să)
  • întețească
  • ‑ntețească
  • întețeau
  • ‑ntețeau
  • înteți
  • ‑nteți
  • întețiseră
  • ‑ntețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întețit

  • 1. Devenit mai puternic, mai intens.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intensificat sporit attach_file 2 exemple
    exemple
    • În jurul tău e-un clocot de muncă întețit. DEȘLIU, N. 86.
      surse: DLRLC
    • Caldul sînge prin artere năvălește întețit. MACEDONSKI, O. I 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înteți
    surse: DEX '09 DEX '98

înteți

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) face mai puternic, mai intens; a (se) intensifica, a (se) încinge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intensifica încinge (arde) attach_file 5 exemple
    exemple
    • Un freamăt adînc... se-ntețește Și crește cu huiet. DEȘLIU, G. 13.
      surse: DLRLC
    • Mersul cavaleriilor se întețea. CAMILAR, N. I 215.
      surse: DLRLC
    • Afară ploaia s-a întețit. SADOVEANU, N. P. 250.
      surse: DLRLC
    • Tunetele se întețesc și peste cîteva minute un adevărat potop s-abate vijelios asupra noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 412.
      surse: DLRLC
    • S-apucă-ndată, alte crengi uscate taie, Întețesc para zicîndu-și: luminează cele plaie Zarea de l-al nostru foc. NEGRUZZI, S. II 86.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv popular A cuprinde cu violență, cu frecvență crescută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stăpâni attach_file 3 exemple
    exemple
    • Jupîneasă crîșmăriță, m-a-ntețit un pui de sete. TOMA, C. V. 499.
      surse: DLRLC
    • Timpul nașterii sosi... o întețiră durerile. RETEGANUL, P. II 29.
      surse: DLRLC
    • De ce mergea, d-aia o întețea urîtul. ISPIRESCU, U. 95.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A sâcâi cu insistențe repetate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hărțui stărui sâcâi attach_file un exemplu
    exemple
    • Dacă văzu împăratul că-l întețesc fetele cu rugăciunile, zise... ISPIRESCU, L. 12.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A ataca cu putere.
      exemple
      • Iar cînd îl întețea vrăjmașul, calul se urca ca fulgend în sus. ISPIRESCU, L. 170.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv A se întărâta, a se aprinde.
    exemple
    • Primăvara [dropioii] se întețesc în lupte amoroase. ODOBESCU, S. III 14.
      surse: DLRLC

etimologie: