14 definiții pentru însuma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSUMÁ, însumez, vb. I. Tranz. A aduna laolaltă, a totaliza, a cuprinde. – În + sumă.

ÎNSUMÁ, însumez, vb. I. Tranz. A aduna laolaltă, a totaliza, a cuprinde. – În + sumă.

însuma [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 44/7 / Pzi: ~mez, (rar) însum / E: în- + sumă] 1-2 vtr A (se) face totalul Cf a totaliza. 3 vt A cuprinde. 4 vt (Mil; înv) A înrola.

ÎNSUMÁ, însumez, vb. I. Tranz. A aduna laolaltă, a totaliza, a conține, a cuprinde. Orice operă poetică însumează o serie de particularități stilistice.Țăranii muncitori cu gospodării individuale au primit cu titlu definitiv terenuri agricole, rezerve de stat, însumînd o suprafață de 65000 ha, iar 93000 ha sînt în curs de predare. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2893.

ÎNSUMÁ vb. I. tr. A totaliza, a cuprinde. [Cf. fr. sommer].

ÎNSUMÁ vb. tr. a totaliza, a cuprinde, a îngloba. (după fr. sommer)

A ÎNSUMÁ ~éz tranz. (elemente de același tip) A include în sine; a cuprinde; a întruni; a îngloba; a comporta; a conține. /în + sumă

însumà v: 1. a face suma sau totalul; 2 a înrola.

însuméz v. tr. (în și sumă). Bag în sumă, pun la un loc cu alțiĭ: a însuma un soldat într’un regiment. (V. încorporez). Formez (constituĭ) suma de: acestea însumează multe miĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

însumá (a ~) vb., ind. prez. 3 însumeáză

însumá vb., ind. prez. 1 sg. însuméz, 3 sg. și pl. însumeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSUMÁ vb. 1. a totaliza. (Ele ~ laolaltă...) 2. a cumula. (~ următoarele însușiri...) 3. a întruni, (rar) a împreuna. (~ autoritatea juridică și politică.)

ÎNSUMÁ vb. v. aduna, totaliza.

ÎNSUMA vb. 1. a totaliza. (Ele ~ laolaltă...) 2. a cumula. (~ următoarele însușiri...) 3. a întruni, (rar) a împreuna. (~ autoritatea juridică și politică.)

Intrare: însuma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însuma
  • ‑nsuma
  • însumare
  • ‑nsumare
  • însumat
  • ‑nsumat
  • însumatu‑
  • ‑nsumatu‑
  • însumând
  • ‑nsumând
  • însumându‑
  • ‑nsumându‑
singular plural
  • însumea
  • ‑nsumea
  • însumați
  • ‑nsumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însumez
  • ‑nsumez
(să)
  • însumez
  • ‑nsumez
  • însumam
  • ‑nsumam
  • însumai
  • ‑nsumai
  • însumasem
  • ‑nsumasem
a II-a (tu)
  • însumezi
  • ‑nsumezi
(să)
  • însumezi
  • ‑nsumezi
  • însumai
  • ‑nsumai
  • însumași
  • ‑nsumași
  • însumaseși
  • ‑nsumaseși
a III-a (el, ea)
  • însumea
  • ‑nsumea
(să)
  • însumeze
  • ‑nsumeze
  • însuma
  • ‑nsuma
  • însumă
  • ‑nsumă
  • însumase
  • ‑nsumase
plural I (noi)
  • însumăm
  • ‑nsumăm
(să)
  • însumăm
  • ‑nsumăm
  • însumam
  • ‑nsumam
  • însumarăm
  • ‑nsumarăm
  • însumaserăm
  • ‑nsumaserăm
  • însumasem
  • ‑nsumasem
a II-a (voi)
  • însumați
  • ‑nsumați
(să)
  • însumați
  • ‑nsumați
  • însumați
  • ‑nsumați
  • însumarăți
  • ‑nsumarăți
  • însumaserăți
  • ‑nsumaserăți
  • însumaseți
  • ‑nsumaseți
a III-a (ei, ele)
  • însumea
  • ‑nsumea
(să)
  • însumeze
  • ‑nsumeze
  • însumau
  • ‑nsumau
  • însuma
  • ‑nsuma
  • însumaseră
  • ‑nsumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însuma însumare

  • 1. A aduna laolaltă.
    exemple
    • Orice operă poetică însumează o serie de particularități stilistice.
      surse: DLRLC
    • Țăranii muncitori cu gospodării individuale au primit cu titlu definitiv terenuri agricole, rezerve de stat, însumînd o suprafață de 65000 ha, iar 93000 ha sînt în curs de predare. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2893.
      surse: DLRLC

etimologie: